joi, 15 noiembrie 2012
Prea Sarac, de I. L. Caragiale
Am zis iubitei mele: „Vino
La camp, s-auzi un pitpalac”.
Ea: „Da, imi place pitpalacul...
Dar nu merg: tu... esti prea sarac”.
Plimbandu-ma-n singuratate,
O oda gloriei eu fac:
Dar gloria se departeaza
„De ce fugi?” zic. - „Esti prea sarac!”
Ma duc atunci la masa verde,
Sa-ncerc norocul - poate fac
O lovitura... Dar norocul
„Pleaca, imi zice; esti sarac!”
Ma duc acasa melancolic.
Stau trist, visand intr-un ceardac,
Si pitigoiul din gradina
Imi fluiera: „Esti prea sarac!”
Ma duc la editor c-o carte.
E iarna, frig - voi sa ma-mbrac;
Dar editorul ma respinge:
„Nu te-editez; esti prea sarac!”
Atunci, voii de disperare
Sa ma atarn de un copac,
Dar craca fuse prea subtire,
Mi-a zis trosnind: „Esti prea sarac!”
A! saracie! Monstru palid,
Cand oare am sa-ti viu de hac?
Si saracia imi ranjeste
Sardonica: „Esti prea sarac!”
Imi place catre primavara
Sa mananc ochiuri cu spanac.
- Si nici spanac, nici ochiuri simple
Nu pot sa gust... sunt prea sarac!
In post simtesc, pe la Teatru,
Dureri de inima. Ce fac?
Nu pot sa intru und-se iese,
Rosind imi zic: „Sunt prea sarac!”
Atunci - o constipatiune:
Ah! doftore, ce sa ma fac?
„Siminichie”.
„Nu se poate.
„De ce?”
„De ce? Sunt prea sarac”.
Ma duc la revolutiune
Si caut leac, si poc! si pac!
„Ce cati aci?” striga banditii.
„Sunt dizident!”
„Esti prea sarac!”
Am vrut sa-mi fac si eu pomana
C-un cersetor, c-un biet ciuntac,
Dar el, razand, mi-a zis: „Te lauzi!
S-o vaz, n-o crez... Esti prea sarac!”
Adesea o revolta-mi vine
Ca nu sunt nici turc, nici turlac,
As vrea sa stric, sa sparg la geamuri,
Dar ma opresc... Sunt prea sarac.
Nu! Orsice sa fac, vaz bine
Ca pentru mine-i tot un drac!
In mediul social de astazi
Sunt prea parlit, sunt prea sarac.
Oriincotro d-acu m-oi duce,
Nu pot cu soarta sa ma-mpac;
Mi-e vesinica dusmana - vesinic
Imi spune: „Piei! Esti prea sarac!”
Sarac! Da! Nu e loc in lume
Pentru-un sarac! dar... ce sa fac?
Sa mor!... Dar un revolver costa...
Chiar pentru moarte, prea sarac...
Dar mor in fine si groparul
Imi ia cadavrul si, posac.
Sopteste intre dinti in sila:
„Dupa ce-i greu... e si sarac!”
Am renviat apoi, si iarasi
Ca mai-nainte strofe fac...
1 Ametit de bautura, cherchelit; zapacit, nauc.
Un critic fara mila-mi spune:
„Ai inceput iar prea sarac!”
Si nu stiu cum sa aflu-acuma
L-aceste strofe un capac...
As vrea o inspiratiune,
Nu pot sfarsi... sunt prea sarac!
Alerg atunce pentru rima
La Dictionarul lui Cihac...
Vai! Nici acolo nu se afla,
Si bietul Cihac e sarac!
De ce nu vrei tu, soarta sumbra,
Zambind, sa nu mai fiu sarac?
Cum as dormi acum la umbra
Cu burta-n sus intr-un hamac!
joi, 18 octombrie 2012
Cum faci un barbat sa faca ce vrei tu sa faca?
Am gasit acest
material si doresc sa-l impartasesc fiecarui cititor (special cititorului de
sex feminin).
Cheia e sa
schimbam perspectiva femeilor/fetelor si sa le dam puterea, pentru ca ele au
puterea de a schimba asta. Insa multe femei au fost atat de afectate de o
conceptie supra romantica a casniciei incat nu inteleg asta. Cred cu adevarat
ca: "Daca m-ai iubi cu adevarat asta s-ar petrece automat.", "Daca
ai tine cu adevarat la mine...." Multe femei se lupta cu acest concept deoarece
tind sa traiasca in acest fals taram romantic.
Iata cativa pasi
pe care o femeie trebuie sa-i urmeze ca sa schimbe acest flux de ”ofera –
primeste” (ca sa nu mai aiba motiv de suparare, ca ea tot ofera si ca in schimb
nu primeste nimic).
"Cum sa faci un barbat sa faca ce vrei tu sa faca?"
Pasul numarul 1: Trebuie
sa-i cereti de mai multe ori sa faca un anumit lucru.
Ai cere unui barbat
sa faca ceva doar o data e ca si cum n-ati fi facut-o vreodata.
De ce?
Barbatii sunt
mereu pe modul "primeste".
Trebuie sa incerci
de mai multe ori pentru a obtine un rezultat. Multe femei considera ca sotul
lor o face intentionat. Ca noi barbatii stam acolo si intentionat nu facem ce
ne-ati rugat. Doar pentru ca suntem plini de ura..
Insa va spun, cand
l-ati rugat a intrat pe o ureche, s-a invartit prin cutia cu nimic si a iesit
pe cealalta.
Nu-si aminteste
nimic din ce-ati spus.
Doamnelor: TREBUIE!!!
Sa va enervati
din ce in ce mai mult, sa faceti o tragedie din nimc... Nici macar nu-si aminteste
ce ati spus...
O sa ziceti ca: "Daca
m-ar iubi cu adevarat, n-ar trebui sa-l rog!"
Se poate?!?! Nu…
asa ca mai rugati-l odata si inca odata, ca doar nu este greu sa spui ceva!!!
Nu trebuie sa
analizati adevarata motivatie a barbatului pentru ca va aduce numai necazuri...
”O doamna se
plangea unui consilier spunandu-i ca a ajuns acasa si si-a vazut barbatul
spaland vesela si a ramas impresionata si l-a intrebat de ce face acest lucru
si barbatul i-a raspuns pentru ca nu ii place sa vada vesela murdara… si in loc
sa fie fericita s-a suparat foarte tare pentru ca isi dorea sa auda de la el ca
spala vesela pentru ca o iubeste J. Consider ca multe femei isi doresc ca barbatii lor
sa spele vesela si nu le intereseaza motivatia pentru care o face, dar e de
retinut ca multi barbati prefera curatenia si isi iau timp ca sa faca ordine in
zona unde doar doamnele stiu cel mai bine rostul J
Pasul numarul 2: ”Trebuie sa-i cereti cum trebuie.”
Ce inseamna
asta?
Inseamna sa nu-l
insultati pe baiat..
Multe femei
considera ca pot folosi insulte pentru a motiva un barbat.
Exemple de
insulta: "Ce se petrece cu tine? Esti idiot cumva?" "Zicea-i ca
esti barbat... Nu poti sa faci..."
Cred ca stiti déjà
raspunsul barbatului… "Nu, nu pot!"
stiti de ce fac
femeile asta?
Deoarece merge
la ele. Daca ai insulta
o femeie, daca ai face-o de ras, s-ar schimba. Ar face ceva in privinta asta... Daca faci de ras
un barbat, il insulti... Noua nu ne pasa...
Ne vom impotrivi
si mai mult… el nu este femeie
Nu-l insulta, insulta
nu e motivatie pentru barbat.
Pasul numarul 3:
”Trebuie sa-l rasplatesti cu recompense.”
Ce inseamna
asta?
A antrena un barbat
e ca si cum ai antrena un cimpanzeu. Daca maimuta face ceea ce vrei, ii dai o
recompensa. Daca mainuta nu face ce vrei, nu ii dai o recompensa. N-o rupi in bataie...
c-o sa ai o maimuta ingrozita.
Cum rasplateste
o femeie barbatul?
Foarte simplu… apreciind
chestiile neinsemnate pe care le face. Deoarece barbatul adora sa fie apreciat.
Problema e ca femeile apreciaza doar gesturile neasteptate de bunatate. Daca e
neasteptat, se aprind....
Dar daca e ceva
la care se asteptau e si mai si…
Serios, la inceputul
relatiei voastre asa ati reusit s-o faceti sa se indragosteasca, deoarece tot ce
faceati era nou si interesant si dragut.
Serios, asa ati
reusit s-o faceti sa se indragosteasca. stie ca sunteti urat (vorbim aici de
fetele nematerialiste).
Cum credeti ca
v-ati ales cu o femeie asa frumoasa?
Pentru ca erati
dragut cu ea si totul era neasteptat.
Dar dupa 32 de
ani e greu sa mai vii cu ceva neasteptat....
Cu cat apreciati
ceea ce face, cu atat mai mult vrea sa le faca.
Va spun, barbatii
adora sa fie apreciati.
Baieti, fiti
atenti…
Stiu ca e greu,
dar ele adora dragalaseniile neasteptate.
Trebuie sa invatati
sa-i oferiti chestii neasteptate, chestii minore.
Asa puteti face
o femeie sa ramana indragostita nebuneste de voi.
Pasul numarul 4:
”Negociaza cu el”
Cum functioneaza
asta?
Simplu spus... afli
ca vrea sa faca ceva, stii ca ai vrea sa faca ceva pentru tine si-i spui:
"Dragule...
vrei sa faci chestia aia care-ti place?"
"Da...."
"Fa asta
pentru mine... si poti face aia."
"Care-i smecheria?" "Nu e!"
Acum o s-o faca...
e un schimb...
Barbatilor le
place asta, deoarece stim care sunt regulile. Suntem obisnuiti de asta facem ce
facem, în viata,de asta mergem la servici... Va spun, daca nu ne-ar plati, probabil
n-am face-o! Oricat de mult v-ar place la munca,
daca nu v-ar plati
nu cred ca ati face-o.
Face parte din
sistemul de targuire, iar barbatilor le place.
Exista multe
prejudecati si de aceea vreau sa spun de la capul locului ca omul de langa dvs
nu e orice om ci e barbatul dvs cu care ati ales sa va bucurati in viata.
O femeie poate
sa obtina orice de la barbatul ei, multe dintre ele nu stiu ca au aceasta
putere si de aceea nu o folosesc… asa ca doamnelor, incercati sa va folositi
puterile si veti obtine orice veti dori de la sotul dvsJ
Exemplu: Sotia
tot insista pe langa al ei sot ca sa o scoata la opera, el doar cand auzea de
opera turba, dar ea fara sa se lase batuta tot insista si insista pana il convinge
pe barbat ca sa mearga impreuna la opera. Dupa opera chiar in clipa cand usa
garajului de la casa dadea sa se inchida, sotia nu mai asteapta si ii ofera
sotului o seara de neuitat. Barbatul a inteles ca oferirea unui serviciu ea il
compenseaza cu un serviciu de neiutat… asa ca a pus mana pe telefon si a facut
un abonament la opera pt scumpa lui sotie J.
Sa aveti o viata
frumoasa si sa ne auzim numai de bine.
marți, 16 octombrie 2012
Blidul de lemn
Un
batranel impovarat de ani s-a dus sa locuiasca impreuna cu fiul si cu nora lui,
care aveau un baietel de 4 ani. Mainile batranului tremurau tot timpul, ochii
ii erau incetosati, iar pasii impleticiti. Intreaga familie manca impreuna la
masa, insa mainile nesigura ala batranului si vederea tot mai slabita il puneau
in incurcatura, boabele de mazare se rostogoleau din lingura pe covor, cand
intindea mana dupa cana cu lapte, jumatate din lapte se varsa pe fata de masa.
Fiul si nora se simteau tot mai iritati de neajutorarea lui. Pana intr-o zi
cand…

Uneori,
cand se uitau in directia bunicului, familia putea sa vada o lacrima stinghera
in ochii lui slabiti si tristi – singur, dupa usa, bunicu’ isi manca bucatica
de paine muiata in lapte. Cu toate acestea, singurele cuvinte pe care fiul si
nora le aveau pentru el erau de mustrare cand ii cadea furculita pe covor sau
cand se mai varsa din lapte pe masa. Baietelul se uita cand la bunicu’, cand la
mamica si la taticu’ lui, fara sa spuna un singur cuvant…
Apoi,
intr-o seara, chiar inainte de cina, tatal a observat ca baietelul mestereste
ceva pe covor. S-a apropiat si a vazut ca incearca sa ciopleasca o bucata de
lemn. „Ce faci tu acolo?”, l-a intrebat tatal duios.
Baietelul
si-a ridicat ochii mari spre taticul lui si i-a raspuns la fel de duios: „O, am
treaba, vreau sa fac un blid de lemn din care sa mananci tu si mami cand cresc
eu mare…” A zambit si s-a intors la „treaba” lui.
De
data aceasta a fost randul parintilor sa ramana fara cuvinte. O liniste
apasatoare s-a asternut in camera. Si lacrimi mari si curate au inceput sa le
tremure in ochi, sa li se rostogoleasca peste obrajii care de-acum luasera
culoarea sangelui varsat pe crucea de la Calvar. Nici un cuvant, deplina
tacere, dar amandoi stiau prea bine ce au de facut.
In
seara aceea, sotul l-a luat pe bunic de mana si l-a condus cu grija la masa
mare din centrul camerei. Bunicu’ urma sa manance la masa impreuna cu intreaga
familie – in seara aceea si in fiecare seara de-atunci inainte, pana la
sfarsitul zilelor lui. Si, dintr-un motiv sau altul, nici fiul si nici nora nu
mai pareau sa fie deranjati daca se varsa din lapte pe fata de masa sau daca
mai cadea cate-o furculita pe covor.
”Daca el ca parinte a putut avea rabdare cu
noi copiii, noi, de ce la randul nostru nu am avea rabdare cu el ca tata cand
este batran?
marți, 18 septembrie 2012
Arta conversatiei
O limba straina o invatam dedicand timp suficient pentru asimilarea de cuvinte noi si zile de studiu, asa este si cu comunicarea, dedicam timp pentru a imbunatatii arta comunicarii noastre, nu este usor asa cum credem ca poate fi, pentru ca trebuie sa stim cand sa nu vorbim si ce sa vorbim in diferite situatii.
Pericolul care ameninta
orice adunare, in jurul mesei familiale ca si la cel mai select bal este
plictiseala. Nici calatoria organizata, nici cel mai fastuos dintre banchete nu sunt scutite de plictiseala. Remediul cel mai sigur împotriva ei este conversatia.
Ce este convsersatia?
Exista
o reteta perfect pusa la punct ce asigura reusita in toate situatiile?
Nu, din
nefericire!
Nu poti patrunde dintr-odata in acest domeniu care da ocazia unora
sa-si desfasoare pe deplin puterea de seductie, iar altora sa comita gafa dupa
gafa. Intre ariditatea plictiselii si pericolul ridicolului trebuie sa urmam un
drum care ne duce spre ceea ce se numea in evul mediu " la carte du
tandres " si ale carui principale etape sunt : tactul, discretia, atentia,
însufletirea, amuzamentul, cultura, politetea si sinceritatea. Apar aici, ca in
aproape toate manifestarile comun atitudini. Pe de o parte exista unele
persoane foarte sigure pe ele, care polarizeaza conversatia, îmbatându-se cu
propriile lor cuvinte, vorbind fara încetare si interzicându-le celorlalti
orice participare la discutie. La cealalta extrema, se situeaza a doua
categorie: vesnicii tacuti pe care nu ii bântuie nici cel mai, cei carora le e
o frica teribila sa nu greseasca sau sa-si manifeste dezacordul. Vesnicii: "
Aveti dreptate sau cum auzim, mai recent: " Corect ! ". Ajungem
astfel la situatia pe care o enunta un umorist: " In orice conversatie
sunt doua feluri de indivizi: pisalogii si victimele ".
Arta conversatiei nu se
învata ca niste formule matematice ci este dobândita mai degraba ca o limba
straina, respectând câteva reguli si exersând-o la nesfârsit. Dam aici câteva
dintre aceste reguli, dar numai dumneavoastra sunteti in masura sa le acceptati
pentru a va comporta agreabil. Nici o conversatie generala nu se poate prelungi
multa vreme intre zece sau douasprezece persoane. De aceea o gazda trebuie
sa-si faca o datorie din a grupa musafirii dupa niste criterii pe care e bine
sa le cunoastem. La acest lucru trebuie sa ne gândim inca din momentul in care
facem invitatiile. Veti constata ca cele mai reusite reuniuni sunt acelea in
care invitatii au aceeasi profesie sau acelasi ” hobby ". Daca acestia
sunt medici vor aborda, fara îndoiala, subiecte de interes comun. De asemenea,
daca invitam numai profesori si mai mult decât atât, daca ei sunt si colegi de
cancelarie, discutia se va învârti in jurul meseriei pe care o fac cu pasiune.
Sa ne imaginam ca din greseala - caci este sigur o greseala - am invitat si un
cuplu de ingineri sau doi oameni de afaceri. In mod cert, acestia se vor simti
izolati si se vor plictisi de moarte. Dupa o ora sau doua, vor gasi un motiv sa
plece.
Cu siguranta ca nu-i
intereseaza nici subiectele medicale, nici cancanurile de spital si nici
regulile jocului de " bridge ", de exemplu, care au fost discutate cu
aprindere toata seara.
Dar viata ne obliga sa avem
si relatii cu oameni cu diverse preocupari. De aceea, de multe ori, invitatiile
pe care le facem ne pun in situatia de a fi gazda unor petreceri in care
asistenta este eterogena. Obligatia noastra este sa-i antrenam pe cei prezenti
in discutii agreabile, accesibile tuturor. Sa nu vi se para o exagerare, dar
rolul nostru nu este departe de acela al unui regizor. Discutia profesionala nu
trebuie sa acapareze conversatia pentru ca scopul ei este altul - acela de a
afla lucruri noi, de interes general. De aceea vom avea grija sa nu grupam la
masa persoane care au aceeasi meserie. Conversatia poate foarte bine sa înceapa
prin relatarea unui fapt divers si sa ajunga la consideratii generale asupra eternelor
probleme ale vietii.
Exista însa subiecte care
pot fi discutate doar intre prieteni. Unul dintre ele si nu cel mai putin
important, este cel al banilor. Daca este permis sa discuti despre pretul unei
calatorii, este o gafa sa discuti despre pretul unui cadou. Asemenea gafe ne
fac sa-i recunoastem pe parveniti de la o posta. Dar culmea prostului gust este
sa te plângi de lipsa banilor, de necazurile din familie sau de la serviciu.
In plus, acest lucru este si
inutil - nimeni nu-ti va rezolva problemele ci doar te va compatimi punându-te
intr-o situatie umilitoare. O gafa deosebit de grava este sa ceri consultatii
unui om de meserie. Nici un bancher nu-ti va indica, gratuit, cel mai bun
plasament pentru banii tai numai pentru ca este invitat in aceeasi casa cu
tine. Nimic nu-l va constrânge sa-ti dea informatiile pe care firma sa le
cumpara cu bani grei.
Cei mai rai dintre toti sunt
totusi bolnavii eterni pentru care un medic este oricând binevenit, uitând ca
nimeni nu va putea pune un diagnostic in asemenea conditii. In plus, nici un
medic nu va fi deloc fericit sa dea consultatii in timpul liber. Cu umor, ar
putea reactiona ca medicul vienez devenit celebru prin raspunsul sau dat cu
ocazia unei serate la care i s-a cerut o consultatie:" Va voi examina cu
placere, doamna, binevoiti sa va dezbracati."!
Aproape orice avocat sau
profesor poate sa va citeze una sau doua anecdote care ilustreaza mania multor
oameni pe care ii întâlnim deseori in societate, de a amesteca viata
profesionala cu timpul liber. Banii, grijile familiale sau profesionale,
consultatiile de orice fel sunt deci teme de ocolit. De asemenea, discutiile
despre politica si religie sunt considerate tabu, deoarece amândoua sunt prea
ferm conturate in mintea omului pentru a fi schimbate la o reuniune oarecare
fara riscul de a degenera in cearta. Si una si cealalta tin de pregatirea, de
gândirea omului variind uneori enorm de la o persoana la alta. Totusi, in cazul
unor discutii aprinse sa urmam exemplul celor care nu-si pierd cumpatul. În acelasi
timp, rolul gazdei sau, in absenta ei, al altui invitat este sa schimbe
subiectul.
Sa retinem, în concluzie, ca
reusita unei petreceri depinde de talentul gazdei de a-si alege musafirii. Sa
nu ne ambitionam sa-i chemam deodata pe toti cei pe care îi cunoastem, numai ca
sa scapam de obligatiile pe care le avem.
ARTA
REPLICII SI CONVERSATIA AGREABILA
Trebuie sa fii întotdeauna
atent la ceea ce spui, astfel încât sa nu-ti pui interlocutorul în
inferioritate, chiar daca esti mai instruit sau mai informat decât el. Asta nu
înseamna ca trebuie sa-i dai mereu dreptate celuilalt.
Oricât de paradoxal ar
parea, in acest " joc " poti capata reputatia unui coseur stralucit.
De ce? Pentru ca a sti sa asculti este o arta dupa cum a te abtine sa dai mereu
sfaturi este o dovada de întelepciune. Sa respecti opinia celuilalt, chiar daca
difera de a ta deoarece s-ar putea sa fie întemeiata. Asta nu înseamna sa
renunti automat la propria opinie si nici s-o consideri minora. Subiectul poate
ramâne deschis, iar dialogul unica modalitate de a-l elucida. Nimic nu te
împiedica sa-ti sustii ideea în cadrul dialogului creat. Fa-o fara a-ti jigni
interlocutorul. Sa evitam interventiile categorice de genul " Aiurea!
", " Nici vorba! " , " Va înselati!" sau " Ce
eroare! ". Ele sunt o dovada a lipsei de educatie si pot bloca iremediabil
conversatia. Dati-i si celuilalt posibilitatea sa intervina. Astfel, este mai
potrivit sa spuneti :
" Iertati-ma, domnule,
dar asupra parerii dumneavoastra se mai poate discuta. " In orice caz sa
nu ne întrerupem niciodata interlocutorul. Cel care o face este la fel de
vinovat ca cel care vorbeste tot timpul. La acest capitol ar fi util sa
precizam ca este foarte important si cu cine " conversam ".
Sa nu discutam fara
discernamânt cu oricine anumite subiecte, deoarece riscam ca spalatoreasa
noastra, o femeie foarte cumsecade altfel, sa umple târgul cu necazurile
noastre intime! Daca nivelul conversatiei ne depaseste, nu deschidem gura; cel
putin nu riscam sa ne facem de râs! Am asistat la urmatoarea întâmplare
amuzanta - într-un grup de intelectuale ce se plângeau de lipsa de spatiu, a
nimerit o tânara mai putin scolita care s-a simtit in drept sa intervina: da,
aveti dreptate, si la noi e înghesuiala in bucatarie, unul intra, altul iese -
e pur si simplu, cum sa va spun ... un trafic de influenta!
COMPLIMENTELE
Micile complimente întretin
conversatia ca si micile cadouri, prietenia. Nu este o ipocrizie sa-i faci un
compliment stapânei casei asupra gustului bun al mâncarii, chiar daca nu a
gatit-o ea. Dar sa-i spui unei femei de saizeci de ani ca ai luat-o drept fiica
ei nu este un compliment, ci este o impolitete. Tot atât de nepotrivit ar fi
sa-i spui gazdei: " Minunat acest portelan. Cred ca v-a costat destul de
mult! "
A face complimente exagerate
este o lipsa de tact, dar a cere sa ti se faca, este o dovada de prostie.
Întâlnim deseori persoane avide de complimente, iar expresia englezeasca "
fishing for compliments " ( pescuind complimente ) le caracterizeaza
foarte bine. Cum sa reactionam?
Pur si simplu cu abilitate -
evitam sa fim caraghiosi la rândul nostru, acordându-le. Cel avid de
complimente va deschide discutia pe o tema care-l avantajeaza. Neintrând noi in
" joc ", discutia va deveni monolog si prietenul nostru va sfârsi
prin a se lauda singur.
Exista in fiecare dintre noi
tendinte de a ne autocaracteriza. Adeseori auzim persoane care se simt datoare
sa ne spuna: " Eu sunt un om foarte corect; eu sunt foarte cinstit si
discret; eu sunt foarte punctual; eu sunt foarte bun in meseria mea. "
Dorind sa ne ofere imaginea totala a " personalitatii " lor o completeaza
cu ceea ce vor numi ei " cusururi " : " dar am si defecte: sunt
prea bun, prea naiv, prea sincer, prea serios etc "! Sa-i lasam pe
ceilalti sa ne precizeze dupa faptele noastre si nu dupa vorbe. Aceasta
categorie de oameni nu obtin încrederea celor din jur ci dimpotriva trezesc
suspiciuni.
CEEA CE
TREBUIE EXCLUS DIN CONVERSATIE
Multi oameni foarte capabili
in meseria lor se simt pierduti odata iesiti din cadrul profesional si sufera
in societate de un real complex de inferioritate. Pentru acestia, un singur
sfat: sa fie atenti la ceea ce se petrece în jurul lor, sa imite sau sa evite
ceea ce le place sau nu. Arta conversatiei, cum am mai spus-o, nu se învata
dintr-o data.
Sa ne ferim sa tragem
concluzii de o banalitate înfioratoare, ca:
" Ah, femeile "
sau " Ah, barbatii, toti " " sunt la fel ". Devenim în mod
automat ridicoli. Generalizarile de felul " femeile ", "
barbatii " , " patronii ", " bogatii " , "
saracii ", utilizate excesiv denota o mare saracie spirituala. Dupa câte
am trait in acest secol, ar fi de dorit ca o fiinta gânditoare sa nu se mai
lase pacalita de aceasta lene spirituala care trage concluzia " Rusii,
" " nemtii, evreii sunt de vina ... ". Sa ne amintim de
rezultatul pe care l-au avut in istorie aceste judecati inconstiente.
Este evident ca o
conversatie nu poate fi sustinuta prin expresii laconice : " Da ",
" Nu ". La fel, o replica prost înteleasa nu te autorizeaza sa
lansezi un " Ce? ", " Cum ? " în loc de " Poftim ?
". În asemenea situatii poti da mai multa amploare întrebarii spunând:
" Cum se numea orasul despre care vorbeati ? ”.
Este permis sa vorbim despre
prietenii care nu sunt de fata ? Sigur ca da, dar depinde cum o facem. Se stie
ca despre cei care nu sunt de fata se vorbeste întotdeauna cu placere. Dar nu
avem voie sa spunem nici mai mult nici mai putin decât daca ar fi de fata. Mai
mult decât atât, este necesar sa le luam apararea împotriva denigratorilor.
Interventia noastra ne va pune la adapost de orice calomnie, de orice bârfa.
A-i forfeca pe cei absenti
este semnul lipsei de caracter chiar daca te ascunzi in spatele unui nevinovat:
" Hai sa bârfim un pic !". În plus este un joc foarte periculos, caci
informatia ajunge mai devreme sau mai târziu la cei în cauza. Stiind aceasta,
înseamna sa fii total lipsit de inteligenta sa o faci, ca doar nu vrei sa ai
dusmani de buna voie. Daca este vorba despre prieteni a-i apara devine o
datorie de onoare. Abtineti-va sa le transmiteti penibila discutie, alimentând
bârfa. Prietenii o vor afla oricum de la altcineva, iar daca nu, cu atât mai
bine!
Sa limitezi conversatia la a
vorbi despre altii este nu numai o impolitete, dar denota si lipsa de
imaginatie. Sa faci mereu afirmatii ironice sau glume atât la adresa celor
prezenti, cât si a celor absenti, nu dovedeste ca esti spiritual, ci prost
crescut . Daca te-ai simtit bine intr-o societate, dar la proxima ocazie nu mai
esti invitat, gândeste-te unde ai gresit, caci ai gresit in mod sigur.
Se poate întâmpla ca unul
dintre amatorii de calomnii sau glume proaste sa va aleaga drept ascultator. In
acest caz, exista o solutie pe cât de eleganta, pe atât de eficace si care nu
necesita decât putin curaj. Sa chemati " victima " sa participe si ea
la discutie ar fi o lectie ideala pentru bârfitori. Chiar daca sunteti rugat,
nu va amestecati în certurile dintre parinti si copii, între îndragostiti sau
intre prieteni. Ei se vor împaca in mod sigur iar dumneavoastra veti deveni
tapul ispasitor.
CUM SE ÎNTRETINE SI CÎND SE
TERMINA O CONVERSATIE
Despre ce vorbim in
societate ? În Europa nu vei trece drept un om cultivat daca te vei limita la
discutia despre vreme. În schimb, englezilor le-a intrat în sânge acest subiect
pe care-l abordeaza ori de câte ori se întâlnesc. Conversatia despre vreme are,
sa recunoastem, anumite avantaje. Este extrem de usor de întretinut, e
agreabila si nu risca sa ofenseze pe nimeni . O multime de alte subiecte pot
capta interesul a doi sau mai multi invitati, uneori a întregii asistente:
arta, literatura, sportul - cu predilectie fotbalul, situatia politica interna
sau internationala si repercusiunile sale asupra destinelor individuale; ultima
carte aparuta sau ultimul model de masina, calatoriile si proiectele de
vacanta.
Cum se întretine o
conversatie? Vom avea grija sa nu-l plictisim pe interlocutorul nostru cu o
tema de care este strain. Daca nu a citit cartea despre care am început sa
vorbim, nu vom insista la infinit povestindu-i subiectul. Ne vom rezuma la a
face câteva observatii pertinente recomandându - i-o cu caldura sau cu raceala,
de la caz la caz.
Este foarte neplacut sa te
lansezi de asemenea, in comentarea ultimului film vazut pe ecrane, daca n-ai
retinut decât actiunea. Te vei descurca foarte greu cu formule de genul "
El o iubeste pe ea, dar ea l-a parasit " sau " frumos film! M-a impresionat
pâna la lacrimi! ". Este important sa te interesezi si sa retii numele
actorilor si al regizorului. Vei face o impresie excelenta si toata lumea va
avea de câstigat.
De obicei, în orice
societate se ajunge si la anecdote. Sa fim atenti pentru ca exista riscul de a
povesti aceeasi anecdota acelorasi persoane. O anecdota amuzanta poate sa
relaxeze conversatia, cu conditia sa stii când si cum s-o spui. Mai mult!
Pentru a fi savurata de cei prezenti, anecdota trebuie sa fie spusa cu mult
talent si fara ... a uita poanta! Unii au un talent deosebit de a plasa când
trebuie fraze de genul: " Acesta îmi suna ca istoria lui Oscar Wilde care
invitat la un banchet ... " sau " I s-a întâmplat ceva asemanator lui
Mark Twain când ... " Este suficient ca anecdotele sa se tina lant
antrenându-i pe toti într-o adevarata competitie pe aceeasi tema. Si deodata
vorbeste toata lumea, rumoarea este generala, iar conversatia risca sa moara.
Este momentul în care societatea se împarte în grupuri. Unii domni sunt dispusi
sa asculte anecdotele picante, de nepovestit în fata doamnelor, dar un om bine
crescut se va abtine sa spuna anecdote decoltate. Oricât de mult si-ar cere
scuze, oricât de mult haz ar avea, persoana care le spune se compromite. Ni
s-ar putea reprosa ca unora " le sta bine ", ca sunt "
irezistibili ". Cu riscul de a parea rigizi, nu suntem de acord cu vorbele
tari într-o societate aleasa.
Pentru buna reusita a
petrecerii, conversatia trebuie sa ramâna antrenanta iar o gazda trebuie sa
stie cum sa o faca sa intervina în dialogul dintre doi interlocutori daca este
nevoie, si uneori sa concilieze punctele de vedere divergente.
Un om care stie sa primeasca
invitati nu va da niciodata nimanui impresia ca l -a in vitat pentru a ului cu
propria lui cultura. Pentru toate receptiile Brillant Savarin a formulat o
regula demna de a fi retinuta: " sa inviti pe cineva înseamna sa-i asiguri
o stare placuta pentru tot timpul cât va ramâne sub acoperisul tau ".
Se spune ca trebuie sa
parasesti o petrecere în momentul în care a ajuns în culmea stralucirii. Este
cel mai bun mod de a pastra despre ea o amintire placuta. Constatarea e
valabila si când este vorba despre conversatie. Nu exista subiect pe care sa-l
poti epuiza si tocmai în aceasta consta farmecul lui. Problema încheierii unei
conversatii - ceea ce echivaleaza cu terminarea petrecerii - este foarte
importanta.
Ea depinde de musafiri, nu
de gazda. Dar din dorinta de a participa în sfârsit si ea la discutii, aceasta
poate comite mai multe greseli.
Prima greseala: dupa ce a
servit toate felurile de mâncare si toate bauturile, gazda ar vrea sa se bucure
de invitatii sai pentru a sta de vorba linistita si trece la " o curatenie
generala ", strânge tot, spala toate vasele, scutura fata de masa etc - cu
o ostentatie de care nici macar nu e constienta! În mod firesc, musafirii simt
in acest moment un semnal de plecare. Acum tot gazda comite a doua greseala:
încearca cu orice pret sa-i retina. Se simte jignita, implora, ascunde posete,
fulare. Chiar daca dorinta de a pleca a invitatilor nu era ferma, acum va
deveni pur si simplu din dorinta omului ce se revolta fata de orice
constrângere. Deci cum trebuie procedat? Daca suntem gazde si e o masa festiva,
cu invitati importanti, ne vom misca foarte rar si încet, dar eficient. Putem
strânge tot ce este în plus, putem schimba scrumierele, dar nu când vrem noi,
ci când se iveste un moment prielnic si nu în mijlocul unei conversatii
pasionante. Sa nu ne dorim în acel moment ca totul sa fie " pahar ".
O casa deranjata în timpul unei petreceri arata foarte bine. Mai avem la
îndemâna si cealalta solutie, pe care am mai amintit-o: sa lasam musafirii sa
participe la pregatirea mesei pentru desert si cafea. Daca gazda da tonul cu
naturalete nimeni nu se va simti jignit si vom observa ca sa fii gazda nu este
o corvoada, ci o placere. Bineînteles ca nu e vorba de o reuniune pretentioasa.
În acest caz trebuie sa
apelam la un ajutor din afara. Putem de pilda sa chemam femeia care ne ajuta la
curatenie pentru a spala vasele si a ne fi de folos la bucatarie. Nu este
exagerat sa angajam doi chelneri calificati care vor face îndatoririle gazdei
sa fie foarte usoare. În ambele cazuri musafirii vor da acestor persoane mici
sume de bani (dar nu prea mici).
Celelalte greseli care pot strica
o reuniune reusita sunt comise de invitati. A-ti anunta dorinta de a pleca cu
voce tare si tinând mortis sa-ti iei ramas bun de la toata lumea, când vezi ca
toti se simt foarte bine, este de neiertat. Sa te retragi discret, sa pleci
neobservat transmitând toate cele bune tuturor prin amfitrion este formula
ideala. La fel de neplacut este sa insisti cu tot dinadinsul sa se prelungeasca
petrecerea, chiar daca simti ca toti ar dori sa fie acasa în pat, sa se
odihneasca în sfârsit. S-ar putea sa ai succes, sa se ramâna peste limita, dar
amintirea acelei nopti pierdute va provoca multa vreme cosmaruri tuturor,
inclusiv gazdei.
IMPORTANTA TINUTEI
Nu putem vorbi despre
conversatie - despre arta de a gasi subiecte interesante si de a le sustine cu
verva – fara a ne referi la relatia strânsa dintre acestea si felul în care ne
prezentam în societate.
Cum mergem, cum ne asezam,
cum ne miscam, in timp ce stam de vorba cu cineva? Acest capitol se va referi
in special la câteva lucruri pe care ar trebui sa le evitam când stam de vorba.
Când suntem in societate nu tinem mâinile in buzunare, dar nici pe solduri si
nici la spate. Nu ne agatam de un scaun sau de marginea unei mese si cu atât
mai putin de interlocutorul nostru sau de un nasture al hainei sale. Cind ne asezam
pe un fotoliu sau pe un scaun, stam drept alegându-ne o pozitie comoda, fara sa
ne încrucisam sau sa ne balansam picioarele. Ne vom feri sa ne miscam permanent
mâinile si sa ne jucam cu degetele. Nu ne vom apropia prea mult de
interlocutorul nostru si nu-l vom atinge in cursul conversatiei, chiar daca ea
devine palpitanta. Când vorbim nu ducem la gura nici creionul, nici chibritul
si nici scobitoarea.
Daca suntem la masa, facem
în asa fel ca sa ocupam un spatiu rezonabil încât sa aiba loc si ceilalti
comeseni. Înainte de a vorbi, scoatem tigara din gura, bem fara sa facem
zgomot, mâncam în tacere. Dar se cade sa completam aceste reguli generale.
Vedem adeseori tinere fete ridicându-si mult fusta deasupra genunchilor mai
ales când este cald. Daca fata despre care vorbim este într-adevar atragatoare,
lucrul acesta nu este dezagreabil. Totusi, buna cuviinta interzice gesturile
prea ostentative si cere de pilda femeilor sa se aseze pe fusta. Industria
textila ne ofera astazi tesaturi nesifonabile, pentru ca nimeni sa nu invoce
sifonarea drept scuza, pentru gestul atât de neelegant de a-ti ridica fusta
când te asezi.
La o receptie, vara, un
barbat nu-si scoate haina, fara sa fie invitat sa o faca, iar daca poarta
bretele n-o face niciodata. A însoti acest gest de întrebarea: " Îmi
permiteti? " este o dovada de proasta crestere, pentru ca faptul este
împlinit. Ce gazda ar fi aceea care ar raspunde prompt: " Nu! ".
Într-o societate, de multe
ori, gesturile sunt mai importante decât cuvintele. În principiu, legile
ospitalitatii obliga gazda sa îndeplineasca musafirilor aproape orice dorinta
pentru ca acestia sa se simta cât mai bine. Este însa de datoria invitatilor sa
nu abuzeze de aceasta libertate. Oricât de bine crescuta ar fi persoana care ne
primeste are si ea o limita a rabdarii. Sa nu o punem în situatia delicata de a
deveni nepoliticoasa, silind-o sa ne interzica anumite gesturi.
Ne putem simti într-o casa
straina "ca la noi acasa", dar sa nu uitam ca nu suntem chiar acasa!
Oamenii sunt prin natura lor egoisti si este normal sa doreasca sa se simta cât
mai bine, cu orice pret.
Acestia se vor purta cu
dezinvoltura fara a tine prea mult cont de cei din jurul lor. Dar sa nu
confundam dezinvoltura cu obraznicia! De aici decurge obligatia musafirului de
a cere aprobarea amfitrionului înca înainte de a face anumite gesturi. Nu-l vom
pune pe acesta în fata faptului împlinit crezând ca niste cuvinte formale:
" îmi dati voie, nu? " rostite ulterior va vor califica drept om bine
crescut ci dimpotriva! Vei fi calificat drept ceea ce esti în realitate - un
mare badaran.
În tot ceea ce facem în
societate important este sa avem simtul masurii. Nimeni nu te va obliga sa stai
cu haina pe tine când în casa sunt 30 de grade, nimeni nu-ti va interzice sa
dai un telefon scurt, sau sa-ti aprinzi o tigara. Dar este o mare diferenta
între cel care a obtinut aprobarea gazdei facând aluzii discrete de
pilda:" În casa este foarte cald " sau " Nu mi-am anuntat
familia ca întârzii" sau pur si simplu: " În aceasta casa se fumeaza?
" - si cel care îsi scoate degajat haina de cum intra în casa, se repede
la telefon si nu-l mai lasa din mâna sau îsi aprinde tigara de la tigara într-o
camera unde sunt copii sau persoane bolnave.
Poate gazda nu va spune
nimic dar nu este greu sa ne imaginam ce gândeste! Aceste sugestii sunt
valabile pentru toate ocaziile în care " iesim în lume ", fie ca e
vorba de o receptie, fie ca e vorba de o vizita neprotocolara la niste prieteni
apropiati sau chiar la membrii familiei care locuiesc separat de noi.
Când tusesti, stranuti sau
casti este obligatoriu sa duci mâna la gura. Când stranuti schiezi un vag semn
dezolat care închide incidentul. Este politicos sa ne facem ca nu observam si
sa renuntam la atât de obisnuitele: " Noroc! ", " Sanatate! ",
" Ai sa faci chef!". Se crede ca este politicos sa rostesti aceste
formule. Gresit!
A nu-ti privi interlocutorul
în timp ce vorbesti cu el trece drept lipsa de respect. Dar aceasta regula nu
te autorizeaza sa-l privesti fix si sa-l studiezi din cap pâna în picioare.
Când vrei sa vorbesti cu o
persoana care este mai departe de tine, e bine sa-ti stapânesti nerabdarea pâna
când gasesti o ocazie favorabila sa te apropii de ea. De asemenea în societate,
nu cânti, nu fluieri, nu fredonezi o melodie, chiar daca esti înzestrat cu o
voce fermecatoare.
Oricât de serioasa ar fi o
discutie, trebuie sa-i acordam interlocutorului nostru un surâs amical. Dar sa
ne abtinem sa râdem îndelung când povesteste cineva o istorioara, si cu atât
mai mult când o facem noi însine. De asemenea, nu vom râde când cineva face o
mica gafa, deoarece nici noi nu suntem scutiti de asemenea încurcaturi.
Se poate întâmpla, ca din
anumite motive - de pilda ceilalti invitati nu au sosit înca - un musafir sa nu
aiba cu cine sta de vorba. În aceasta situatie o gazda atenta va avea grija
sa-i gaseasca celui care se plictiseste o ocupatie agreabila. Îi va oferi ceva
de baut, îi va da o revista sau îi va propune sa asculte muzica. La rândul lui,
invitatul, va astepta linistit fara sa aiba dreptul de " a-si omorî timpul
" facând o inspectie prin toata casa si cu atât mai mult sa atinga
diferite obiecte ce-i stârnesc curiozitatea. Ne putem uita în biblioteca, dupa
ce am cerut voie, dar nu ne vom lua un brat de carti pentru acasa.
Vom cere daca dorim, una
singura având grija sa precizam când o aducem înapoi, si sa o si aducem! La
rândul ei gazda ar trebui sa noteze într-un caiet pregatit în acest scop -
cine, când si ce carte a luat. Nu va bazati pe memorie! Procedati la fel cu
casetele video sau audio. Daca cineva se simte jignit e de rea credinta.
CUM NE EXPRIMAM
Este de la sine înteles ca
trebuie sa amintim referitor la conversatie, câteva reguli privind limbajul pe
care îl folosim. Conversatia este o excelenta scoala de retorica. Unde am putea
sa ne familiarizam mai bine cu arta vorbirii decât într-un cerc de persoane
cultivate? Sa asculti cu atentie ce se spune, sa te straduiesti sa folosesti un
limbaj ales, analizându-te cu simt critic este cel mai bun mijloc de a-ti
îmbogati vocabularul si de a-ti largi posibilitatile de exprimare. Frecventarea
regulata a unei societati alese dezvolta în acelasi timp spiritul nostru
analitic, simtul de observatie si capacitatea de a face o sinteza. În fiecare
zi întâlnim persoane care nu sunt capabile sa finalizeze o idee. Negasindu-si
cuvintele potrivite ele lasa frazele neterminate si povestirile în coada de
peste! Exemplul clasic prin care psihologii demonstreaza dificultatea de a te
exprima fara a recurge la semne este cel al scarii în spirala pe care trebuie
sa o definesti în putine cuvinte. Din o suta de persoane carora le-am pune
întrebarea, abia zece ar reusi sa raspunda fara sa deseneze în aer un tirbuson
ascendent!
Exista pe vremuri un joc de
societate, pe cât de distractiv pe atât de instructiv. El consta din alegerea
de catre gazda sau de catre invitati a unui numar egal de cuvinte, de pilda:
cinci cuvinte comune, cinci notiuni abstracte si cinci cuvinte rare, carora
participantii trebuiau sa le dea definitii corecte. Plecând de la: covor,
sifon, autobuz, floare, melc, trecând prin-încercarea de a defini -
metempsihoza, parapsihologia, iubirea, hobby-ul, carisma si ajungând la :
rabarba, andiva, babuin, hasis, trufa, jocul poate deveni pasionant. Rar vor
putea fi evitate definitiile de genul: iubirea este când... Din pacate acest
autentic exercitiu intelectual a fost înlocuit cu altul care-i invita pe cei
prezenti sa se exprime prin semne, sa mimeze un cuvânt. Acest joc se practica
astazi în toate taberele pentru copii, pe culoarele scolilor si la petreceri,
constituind doar un mijloc de distractie, lipsit de elementul instructiv-
îmbogatirea vocabularului.
Am observat ca din cauza
unui vocabular sarac care denota lipsa de cultura, majoritatea oamenilor lasa
balta o discutie abia începuta sau se refugiaza în expresii de o mare
banalitate, cum ar fi "E foarte adevarat", "Asa e viata",
" Asa e lumea", "Asta este". Sa ne ferim sa folosim în
permanenta expresii ca: "pe cuvânt de onoare!", "pe cuvântul
meu!", "fantastic!", " formidabil! ", “
Nemaiauzit!", crezând ca ele dau greutate spuselor noastre.
Au devenit adevarate ticuri
verbale expresiile: "nu stiu cum sa-ti spun", " ce sa-ti
povestesc", "adica, n-am înteles", si, trebuie sa recunoastem ca
ele sunt reprezentative pentru o larga categorie de oameni care, daca ar
renunta la ele, ar constata ca n-ar mai avea nimic de spus. Dar cel mai
obositor este felul în care unii îsi termina toate frazele cu: "Asta
este", "Ce sa-i faci?", "Ma rog", "În sfârsit",
"Auzi?" mai ales la telefon. Adeseori, aceste formulari sunt fie
agresive, fie cer o aprobare, dar cel mai des, nu au nici un sens, sunt vorbe
goale. Ele ranesc pur si simplu auzul, ca zgomotul acului pe o batrâna placa de
patefon. Trebuie sa recunoastem ca ne plictiseste de moarte o discutie
presarata din abundenta cu formulari de acest fel: "- Duminica trecuta am
mers la ginerele meu, nu-i asa? Ne-a dus cu masina, stiti? Si stiti ce s-a
întâmplat? Timpul s-a stricat, nu-i asa? Cu masina noastra, o Dacie, stiti?
Când ai o duminica libera, nu stiu cum sa-ti spun. " s.a.m.d. ” .
La frontiera dintre
nepolitete si saracie mentala se plaseaza raspunsurile stereotip: "Da,
natural!", "Este absolut clar!", "Nici o legatura!",
"Total exclus". Cu un brutal- "Nu ma intereseaza" - îti
taie vorba, când spui si tu ceva, pisalogul care te-a silit sa asculti o lunga
relatare despre starea sanatatii unei persoane pe care o cunosti vag. În ambele
cazuri, esti îndreptatit sa te simti ofensat. Este de dorit sa ne cizelam
purtarea si vocabularul facând un efort de a ne debarasa de acest balast
lingvistic care ne poate plasa în categoria oamenilor prost crescuti.
Limbajul este singurul
mijloc de comunicare. Sa facem în asa fel încât sa fim întelesi de toata lumea.
E o grosolanie sa vorbesti cu un prieten franceza, de exemplu, când toti stiu
ca prietenul vorbeste româneste foarte bine.
In plus, putem avea surprize
dezagreabile, caci e posibil ca cineva din societate sa fi învatat limba
respectiva pe genunchii bunicii si sa înteleaga perfect observatia neplacuta pe
care ai facut-o la adresa lui. Trebuie sa renuntam la acest obicei prost ca si
semnele conspirative, vorbitul la ureche, clipitul semnificativ din ochi, la
gesturile cu mâna pe care le credem discrete, într-un cuvânt, la tot ce exclude
din conversatie pe ceilalti.
Un loc special îl ocupa aici
folosirea incorecta a limbii, fie din ignoranta fie din neglijenta. Pentru un
om mai putin instruit sau pentru un autodidact, daca sunt constienti de
handicapul lor, solutia de a nu se face de râs foarte simpla-ocolesc cuvintele
de a caror semnificatie si pronuntie nu sunt siguri. Ideal ar fi sa se
lamureasca pe loc întrebând ceea ce nu stiu sau consultând un dictionar. Nu
este deloc degradant sa întrebi: ce este napul; nu-mi este clar termenul de
hobby; ce se întelege prin fezabil? ce este o lipotimie?
Mai penibila este situatia
în care o persoana cu o functie importanta vorbeste incorect. Uneori, momentul
este doar amuzant. Dar, când ne gândim ca suntem un popor care a fost condus
atâtea decenii oameni incompetenti si inculti, nu putem sa nu ne întristam. Un
director al unui liceu de prestigiu avea mereu dificultati la citirea darii de
seama, si, când ajungea la analiza muncii în ateliere, oscila vesnic între
"maestrii" si "maistri". Nu a învatat niciodata sa spuna
corect maistri! Folosirea gresita a cuvintelor poate face obiectul unor studii
de specialitate. Ma voi opri numai la câteva exemple pe care le-am retinut
absolut întâmplator, exemple stupefiante si aproape incredibile. Un înalt
demnitar este intervievat pe tema cuplului Ceausescu pe care îl cunostea
îndeaproape: "Vorbeau într-un limbaj marginalizat", spune acesta.
"Cum adica?", încearca sa se lamureasca pierit reporterul.
"Adica un limbaj de la marginea orasului!"
În timpul prezentarii
jurnalului de actualitati un crainic stranuta. Este omeneste! El nu trece peste
incident, ci se simte dator sa precizeze: "Ma scuzati, este o simpla
indispozitie locala!" Crainica de la jurnalul de actualitati spune cu
dezinvoltura: cultul mo'zaic (nu moza'ic)!
Îl auzim frecvent pe un mare
politician spunând: "Avem de rezolvat prioritati de întâia mâna" si,
mai grav: "Am avut pâna acum guverne libertine!". În toate tarile cad
guverne, poate cad si din cauza libertinajului, dar, în mod cert personajul
nostru nu cunostea sensul cuvântului "libertin" - indecent, usuratic,
desfrânat. Nu putem folosi un cuvânt în sensul dorit de noi pentru simplul
motiv ca din ignoranta am crezut ca înseamna altceva! În cazul de mai sus, cel
care l-a utilizat a vrut sa spuna ca precedentele guverne nu au respectat
riguros legea, asumându-si libertatea de a o interpreta. Este cu totul altceva!
A NU SE NEGLIJA
În orice ocazie si în orice
conversatie trebuie sa-ti cunosti locul. Daca invitatul de onoare atrage atentia
asupra lui este normal. Dar daca un invitat insignifiant acapareaza intentionat
întreaga conversatie, atrage toate privirile spre el, într-un cuvânt se doreste
punctul de atractie, aceasta este considerata ca o evidenta lipsa de tact.
Sa-ti povestesti necazurile familiale sau intime cu voce tare in fata unei
adunari întâmplatoare, pe deasupra, sa te arati agresiv fata de ceilalti
invitati constituie gafe care nu ne sunt iertate. Sa critici, sa vrei sa
corectezi micile manii ale celorlalti instantaneu, înseamna sa te manifesti ca
un om marginit. Poti foarte bine sa te abtii de a face unui filatelist remarci
dispretuitoare la adresa micilor patratele de hârtie colorata, sa renunti sa
tii o conferinta unui fumator asupra pericolului tutunului, sau o alta unui
superstitios despre succesele tale obtinute într-o vineri, pe data de 13.
Daca n-ai înteles ca arta
conversatiei este arta de a asculta si de a-ti estompa personalitatea în fata
interlocutorului, daca esti incapabil sa te interesezi cât de cât de viata celuilalt,
înseamna ca ai înca destul de învatat la capitolul vietii sociale. Sa accepti
cu ochii închisi toate opiniile, chiar daca sunt diametral opuse, sa ti le
însusesti imediat înseamna sa fii la fel de nedorit în societate ca unul care
se opune în mod ostentativ si sistematic tuturor. Conversatia este un schimb
viu de pareri între doua fiinte care se respecta si se stimeaza reciproc.
Sa întrebi tot timpul pe
vecinul de masa secretul reusitei sale în afaceri înseamna sa te porti ca un
egoist nu ca un interlocutor. Sa-ti petreci seara tinând un curs gratuit de
morala, sa faci remarci cu acreala docta, înseamna ca esti, în domeniul social,
un elev de scoala elementara chiar daca ai mai mult de optzeci de ani. Sa nu-ti
recunosti ignoranta într-un anume domeniu, sau sa ai mereu un raspuns promt si
superficial la toate subiectele abordate înseamna sa nu fi înteles înca marele
avantaj de a-ti ascunde cultura, lucru ce îi caracterizeaza pe oamenii
instruiti, este exact ca atunci când pentru a-ti ascunde banii trebuie mai
întâi sa-i ai. Sa-i încarci pe toti cei întâlniti cu o cantitate enorma de
salutari pentru tot felul de cunostinte comune înseamna sa dai impresia ca vrei
- fie sa-ti etalezi relatiile, fie ca-l iei pe interlocutor drept un simplu
mesager. Sa fim prudenti în acest domeniu, caci exista înca multi oameni
draguti care iau în serios asemenea comisioane si care transmit nenumaratele
salutari pe care i le încredintam cu o energie demna de un scop mai bun.
Observatia este valabila si pentru cei care retin din conversatie numai ce
intereseaza si nu scapa prilejul de a-i obliga pe cei din jur sa le faca mici
servicii utile. De exemplu auzind ca pleci în strainatate, îndraznetul nu va
ezita sa te roage imediat sa-i aduci un medicament, sau o piesa de masina,
precizând ca acolo costa o nimica toata.
Ca sa încheiem acest spinos
capitol trebuie sa reamintim câteva reguli ferme care trebuiesc respectate
pentru a purta o conversatie civilizata:
1- Sa nu agresam sau sa
enervam interlocutorii prin prea puternica noastra personalitate, bazându-ne pe
excelenta parere pe care o avem despre noi. Sa nu ridicam tonul, sa nu tipam.
2- Sa nu transformam viata
sociala într-un dialog pentru surzi. Se pare ca este un blestem al secolului în
care traim. Eugen Ionescu a sesizat si a transcris aceasta
"necomunicare" în "Cântareata cheala" plecând de la un
manual de învatare a limbii engleze, dar cred ca putea sa plece de la orice
banal dialog cotidian. Aparent, ne ascultam interlocutorul dar ne gândim la ale
noastre. De aici dramele însingurarii, stres - ul si tristetea fiecaruia dintre
noi. Sa învatam sa-l ascultam pe celalalt.
3- Sa nu ne întrerupem
brutal interlocutorul, ci sa asteptam cu delicatete si tact un moment prielnic
pentru a ne spune si noi parerea.
4- Sa nu ne amestecam într-o
discutie la care nu suntem solicitati, cu atât mai mult când întâlnim o
cunostinta pe strada vorbind cu altcineva. S-ar putea sa stricam un moment
important în viata celor pe care i-am inoportunat!
joi, 16 august 2012
Acte necesare inmatricularii sau radierii autovehiculelor – 2012
Acte necesare pentru prima înmatriculare în România
1. Cererea tip;
2. Cartea de identitate a vehiculului;
3. Fişa de înmatriculare, cu viza agenţiei fiscale;
4. Actul de proprietate:
5. Documentele de înmatriculare străine şi traduceri legalizate ale acestora;
.6. Plăcile cu nr. de înmatriculare străin; sau C.M.R pentru cele aduse pe platforma!
7. Actul vamal ( când vehiculul provine din afara U.E);
8. Certificatul de autenticitate – R.A.R (cu excepţia vehiculelor noi);
9. Inspecţia tehnică periodică;
10. Poliţa de asigurare obligatorie;
11. Taxa pe poluare pentru autovehicule achitată la Administraţia Finanţelor Publice;
12. Taxa de înmatriculare auto – Consiliul Local;
13. Contravaloare certificat de înmatriculare – CEC;
14. Actul de identitate al proprietarului sau certificatul de înregistrare al firmei, după caz;
Actele prevăzute la pct. 2,4,7,10,14 se vor depune şi în copie xerox.
2. Cartea de identitate a vehiculului;
3. Fişa de înmatriculare, cu viza agenţiei fiscale;
4. Actul de proprietate:
5. Documentele de înmatriculare străine şi traduceri legalizate ale acestora;
.6. Plăcile cu nr. de înmatriculare străin; sau C.M.R pentru cele aduse pe platforma!
7. Actul vamal ( când vehiculul provine din afara U.E);
8. Certificatul de autenticitate – R.A.R (cu excepţia vehiculelor noi);
9. Inspecţia tehnică periodică;
10. Poliţa de asigurare obligatorie;
11. Taxa pe poluare pentru autovehicule achitată la Administraţia Finanţelor Publice;
12. Taxa de înmatriculare auto – Consiliul Local;
13. Contravaloare certificat de înmatriculare – CEC;
14. Actul de identitate al proprietarului sau certificatul de înregistrare al firmei, după caz;
Actele prevăzute la pct. 2,4,7,10,14 se vor depune şi în copie xerox.
Acte necesare pentru obţinerea unui duplicat al certificatului de înmatriculare:
Cererea tip;
Cartea de identitate a vehiculului;
Declaraţia tip de pierdere sau adeverinţa de la poliţie cu privire la furtul documentului;
Contravaloarea certificatului de înmatriculare- CEC;
Actul de identitate al proprietarului sau copia certificatului de înregistrare a firmei, după caz;
Documentele prevăzute la punctele 2,5 se vor depune şi în copie xerox.
Cererea tip;
Cartea de identitate a vehiculului;
Declaraţia tip de pierdere sau adeverinţa de la poliţie cu privire la furtul documentului;
Contravaloarea certificatului de înmatriculare- CEC;
Actul de identitate al proprietarului sau copia certificatului de înregistrare a firmei, după caz;
Documentele prevăzute la punctele 2,5 se vor depune şi în copie xerox.
Acte necesare în cazul modificării unor date din certificatul de înmatriculare (nume, adresă, culoare):
Cererea tip;
Cartea de identitate a vehiculului;
Fişa de înmatriculare cu viza agenţiei fiscale, numai în cazul schimbării domiciliului, sediului sau a motorului;
Certificatul de înmatriculare vechicul;
Contravaloarea certificatului de înmatriculare- CEC
Actul de identitate al proprietarului sau copia certificatului de înregistrare a firmei, după caz;
Documentele prevăzute la punctele 2,6 se vor depune în copie xerox.
Cererea tip;
Cartea de identitate a vehiculului;
Fişa de înmatriculare cu viza agenţiei fiscale, numai în cazul schimbării domiciliului, sediului sau a motorului;
Certificatul de înmatriculare vechicul;
Contravaloarea certificatului de înmatriculare- CEC
Actul de identitate al proprietarului sau copia certificatului de înregistrare a firmei, după caz;
Documentele prevăzute la punctele 2,6 se vor depune în copie xerox.
Documente necesare la transcrierea unui autovehicul înmatriculat
Cererea tip;
Cartea de identitate a vehiculului;
Fişa de înmatriculare cu viza agenţiei fiscale;
Actul de proprietate;
Certificatul de autenticitate – R.A.R;
Inspecţia tehnică periodică;
Poliţa de asigurare obligatorie;
Taxă înmatriculare auto – Consiliul Local;
Contravaloare certificat de înmatriculare – CEC;
Certificatul de înmatriculare vechi;
Plăcile cu numerele de înmatriculare;
Actul de identitate al proprietarului sau certificatul de înregistrare al firmei,după caz;
Actele depuse la pct. 2,4,7,12 vor fi depuse şi în copie xerox;
Cererea tip;
Cartea de identitate a vehiculului;
Fişa de înmatriculare cu viza agenţiei fiscale;
Actul de proprietate;
Certificatul de autenticitate – R.A.R;
Inspecţia tehnică periodică;
Poliţa de asigurare obligatorie;
Taxă înmatriculare auto – Consiliul Local;
Contravaloare certificat de înmatriculare – CEC;
Certificatul de înmatriculare vechi;
Plăcile cu numerele de înmatriculare;
Actul de identitate al proprietarului sau certificatul de înregistrare al firmei,după caz;
Actele depuse la pct. 2,4,7,12 vor fi depuse şi în copie xerox;
Precizări:
Documentele de înmatriculare vor fi depuse la ghişeele de înmatriculare auto, personal de proprietarul vehiculului sau de un împuternicit al acestuia prin procura specială notarială, în cazul persoanelor fizice, sau de către un delegat autorizat în cazul persoanelor juridice.
Documentele de înmatriculare vor fi depuse la ghişeele de înmatriculare auto, personal de proprietarul vehiculului sau de un împuternicit al acestuia prin procura specială notarială, în cazul persoanelor fizice, sau de către un delegat autorizat în cazul persoanelor juridice.
În cazul transcrierii unui autovehicul folosit, regula este că, numărul de înmatriculare să rămână pe vehicul. În caz contrar, se va percepe tarif de atribuire număr preferenţial.
* taxa de înmatriculare auto se achită la Consiliul Local pe raza căruia îşi are domiciliul/ sediul proprietarul
Taxa de înmatriculare permanentă sau temporară a autovehiculelor şi remorcilor:
- autovehicule şi remorci cu masa totală maximă autorizată cuprinsă între 750 kg şi 3.500 kg inclusive = 52 RON;
- autovehicule şi remorci cu masa totală maximă mai mare de 3.500 kg = 125 RON
Taxe de autorizare provizorie a circulaţiei autovehiculelor şi remorcilor neînmatriculate permanent sau temporar = 8 RON;
Taxa de autorizare a circulaţiei pentru probe a autovehiculelor şi remorcilor = 357 RON;
Taxa furnizare date = 4 RON (se achita la Serviciul de Taxe si Impozite din localitatea de domiciliu a solicitantului)
** contravaloarea certificatului auto de înmatriculare se achită la orice agenţie CEC sau sucursala BCR în suma de 37 RON;
*** contravaloarea plăcilor de înmatriculare este în sumă de:
- 20 RON o placă tip A;
- 23 RON o placă tip B;
- 17 RON o placă tip C;
Tariful de atribuire număr preferenţial este în valoare de 45 RON.
Acte necesare pentru radierea din circulaţie
Cerere tip;
Cartea de identitate a vehicolului;
Fişa de înmatriculare cu viza agenţiei fiscale sau certificat fiscal;
Documentul care atestă faptul că a intervenit una dintre situaţiile următoare:
dezmembrarea vehiculului;
retragerea definitivă din circulaţie, cu dovada depozitării intr-un spaţiu adecvat, deţinut în condiţii legale;
scoaterea definitivă din România;
furtul vehiculului;
Certificatul de radiere – 3 exemplare;
Certificatul de înmatriculare;
Plăcile cu numerele de înmatriculare;
Actul de identitate al proprietarului sau certificatul de înregistrare al firmei;
Actele prevăzute la pct. 2,4,8 vor fi depuse şi în copie.
Cerere tip;
Cartea de identitate a vehicolului;
Fişa de înmatriculare cu viza agenţiei fiscale sau certificat fiscal;
Documentul care atestă faptul că a intervenit una dintre situaţiile următoare:
dezmembrarea vehiculului;
retragerea definitivă din circulaţie, cu dovada depozitării intr-un spaţiu adecvat, deţinut în condiţii legale;
scoaterea definitivă din România;
furtul vehiculului;
Certificatul de radiere – 3 exemplare;
Certificatul de înmatriculare;
Plăcile cu numerele de înmatriculare;
Actul de identitate al proprietarului sau certificatul de înregistrare al firmei;
Actele prevăzute la pct. 2,4,8 vor fi depuse şi în copie.
marți, 7 august 2012
Psihologia culorilor
Culoarea este un element important al vietii noastre. Tot ce ne inconjoara are o culoare, un parfum sau un sunet. Pornind de la aceasta premisa s-a constatat ca, modul in care ne imbracam si talentul cu care imbinam culorile vestimentare, ofera intotdeauna indicii asupra personalitatii noastre sau a starii morale in care ne aflam. Fiecaruia i se potrivesc doar anumite culori, deoarece fiecare culoare potenteaza un anume tip de personalitate. Iata cateva dintre semnificatiile culorilor:
Rosu:
Este o culoare dinamica si pasionala, cu un mare impact vizual. Simbolizeaza dragostea, furia, pasiunea si curajul. Rosul este culoarea specifica tipului activ, autonom, competitiv, operativ, dar si a celor agresivi, impulsivi si dornici de succes. Ea simbolizeaza caldura, foc, pasiune, entuziasm si agresiune
Portocaliu:
Este o culoare revitalizanta care reprezinta energiile solare si anunta deschidere catre ceilalti si sinceritate; este culoarea fericirii. Firea persoanelor care o prefera este una sociabila, acestea isi vor face intotdeauna multi prieteni si dispune de calitati de comunicare si organizare de exceptie. Galben:
Este o culoare benefica, dar este totodata si culoarea geloziei. Stimuleaza si intretine starea de vigilenta, sporeste capacitatea de mobilizare si concentrare a atentiei, predispune la comunicativitate.
Verde:
Este culoarea sperantei. Persoanele care prefera aceasta culoare dispun de un tonus exceptional, sunt amicale si prietenoase, dar poate prea perfectioniste sau autocritice. Este o culoare excelenta pentru realizari financiare, fiind deci culoarea castigului financiar.
Albastru:
Este o culoare linistitoare, fiind culoarea intelectualului. Este dealtfel si simbolul unei iubiri ascunse. Indeamna la calm si reverie, concentrare si liniste interioara, seriozitate, meditatie. Este culoarea celor care lupta sa se perfectioneze, care vor sa se schimbe in bine, dornici de a fi ajutati.
Violet:
Este culoarea persoanelor marcate de spiritualitate. Le place sa invete din experiente si sa citeasca despre vietile altora. Este considerata o culoare regala, asociata, in general, cu luxul, creativitatea, spiritualitatea si tot ceea ce este sofisticat.
Roz:
Este intalnita la persoanele tinere aflate in perioada de tranzitie catre maturitate. Vivacitatea este caracteristica acestei culori, iar daca apare frecvent in vestimentatia unei persoane mature indica dorinta acesteia de a trai si de a se bucura de viata.
Maro:
Este culoarea care infrange extravaganta. Totodata, este culoarea pamantului si a padurii. Transmite sinceritate, putere si maturitate, stabilitate. Persoanele care prefera aceasta culoare sunt foarte corecte si saritoare.
Gri
Rosu:
Este o culoare dinamica si pasionala, cu un mare impact vizual. Simbolizeaza dragostea, furia, pasiunea si curajul. Rosul este culoarea specifica tipului activ, autonom, competitiv, operativ, dar si a celor agresivi, impulsivi si dornici de succes. Ea simbolizeaza caldura, foc, pasiune, entuziasm si agresiune
Portocaliu:
Este o culoare revitalizanta care reprezinta energiile solare si anunta deschidere catre ceilalti si sinceritate; este culoarea fericirii. Firea persoanelor care o prefera este una sociabila, acestea isi vor face intotdeauna multi prieteni si dispune de calitati de comunicare si organizare de exceptie. Galben:
Este o culoare benefica, dar este totodata si culoarea geloziei. Stimuleaza si intretine starea de vigilenta, sporeste capacitatea de mobilizare si concentrare a atentiei, predispune la comunicativitate.
Verde:
Este culoarea sperantei. Persoanele care prefera aceasta culoare dispun de un tonus exceptional, sunt amicale si prietenoase, dar poate prea perfectioniste sau autocritice. Este o culoare excelenta pentru realizari financiare, fiind deci culoarea castigului financiar.
Albastru:
Este o culoare linistitoare, fiind culoarea intelectualului. Este dealtfel si simbolul unei iubiri ascunse. Indeamna la calm si reverie, concentrare si liniste interioara, seriozitate, meditatie. Este culoarea celor care lupta sa se perfectioneze, care vor sa se schimbe in bine, dornici de a fi ajutati.
Violet:
Este culoarea persoanelor marcate de spiritualitate. Le place sa invete din experiente si sa citeasca despre vietile altora. Este considerata o culoare regala, asociata, in general, cu luxul, creativitatea, spiritualitatea si tot ceea ce este sofisticat.
Roz:
Este intalnita la persoanele tinere aflate in perioada de tranzitie catre maturitate. Vivacitatea este caracteristica acestei culori, iar daca apare frecvent in vestimentatia unei persoane mature indica dorinta acesteia de a trai si de a se bucura de viata.
Maro:
Este culoarea care infrange extravaganta. Totodata, este culoarea pamantului si a padurii. Transmite sinceritate, putere si maturitate, stabilitate. Persoanele care prefera aceasta culoare sunt foarte corecte si saritoare.
Gri
este din punct de vedere psihologic
neutru, nefiind stimulativ, caci nu relaxeaza dar nici nu tensioneaza. Griul
inseamna neimplicare, actiune mecanica si artificiala.
Negru
poate fi considerat negarea culorii.
Insa albul si negrul sunt asemenea celor doua extreme, inceputul si sfarsitul.
Negrul induce interiorizare, neliniste sufleteasca, depresie, tristete, dar
poate insemna si profunzime, stabilitate, protectie, putere. Preferinta pentru
negru poate sa denote renuntare, nemultumire sau revolta. Negrul este asociat
cu gravitatea, negativismul,impresia de adancime, lipsa sperantei, regretul,
greutatea ostilitatea, distructivitatea, raul si chiar moartea
Semnificatia florilor
![]() Boboci de trandafir: iubire si puritate Brad: timp Cala: frumusete magnifica, mandrie Camelii albe: esti adorabila Crin alb: puritate Crizantema: optimism, bucurie Crizantema alba: adevar Feriga: sinceritate Floarea soarelui: a castiga dragostea cuiva Garoafa alba: iubire, dragoste pura Garoafa rosie: inima mea este asemenea unei torte Ghiocel: prieten la nevoie Gladiole: florile gladiatorilor, sinceritate Iedera: incredere Iris: mesaj Lalea: simbolul dragostei Liliac alb: tinerete, inocenta Magnolie: nobilitate Margareta alba: inocenta Margareta rosie: frumusete Narcisa: vanitate Narcisa galbena: dragoste neimpartasita Orhidee: frumusete Trandafir: dragoste Trandafir alb: sunt demn de dragostea ta Trandafir rosu: pasiune Trandafir roz: placere Trifoi cu patru foi: noroc Urzica: calomnie Zambila alba: sunt mandru de tine Zambila albastra: continuitate a sentimentelor Zambila Rosie: imi pare rau Zambila roz: joaca |
luni, 6 august 2012
Temperamentele
Descrierea temperamentelor.
Exista 4 temperamente de baza: doua predominant introvertite(melancolic si flegmatic) si doua predominant extrovertite( coleric si sangvin). Hans Eysenck a verificat stiintific teoria celor 4 temperamente.
In continuare trasaturile specifice fiecarui tip de temperament.
1. Coleric.
a.Puternic.Colericii sunt in general persoane puternice si dure.Inca din copilarie, ei nu se vor speria de pedepse.
b.Agresiv.Temperamentul coleric este cel mai agresiv dintre toate temperamentele. Colericii au tendinta de a se impune altora.Deseori le place sa discute in contradictoriu, de aceea se cearta mereu si gasesc intotdewauna o multime de argumente.
c.Insensibil. Colericii sunt adesea insensibili la nevoile si simtamintele celorlalti.Ei vor face declaratii aspre fara sa le pese ca aduc lacrimi sau tristete celor din jur.
d.Energic. Au multa energie.Cand aceasta energie este canalizata corect ei pot fi foarte eficienti si productivi.
2.Sangvin.
a.Sociabil si deschis. Sangvinii personifica termenul de "extrovertit". Ei sunt prietenosi, vorbareti si sensibili la nevoile celor din jur, oamenii se simt bine in preajma lor, de aceea o serbare tinde sa devina plictisitoare fara prezenta lor.
b.Neatent.Sangvinii isi uita repede prietenii pt ca nu sunt atenti, nu se concentreaza, sunt sedusi si incantati usor de orice obiect sau persoana noua care apare in fata lor.
c.Imprastiat si neorganizat. Gospodinele sangvine par femei f neglijente din cauza incapacitati lor de a se concentra.Un conducator sangvin face de obicei multe greseli de neatentie.
d.Voios, vesel si fara grija. Sunt de obicei optimisti, bine dispusi si expresivi in special atunci cand sunt in mijlocul altor oameni. Pot lucra cu succes in spital, demonstrand o abilitate uimitoare de a-i bine dispune pe bolnavi.
3.Melancolic.
a.Ingrijorat si emotiv. Au o puternica enrgie emotionala, tind sa fie tensionati, ingrijorati, incordati.Daca nu invata sa isi disciplineze emotiile, ei nu vor reusi sa lucreze in conditii de presiune psihica.
b.Creativ.Sunt potrivit pt cercetare, arte, scrieri, filosofie.Se pricep la orice lucrare care necesita rezolvarea problemelor si/sau crearea unor lucruri.
c.Constiincios si perfectionist. Au in general constiinta stricta si autoritara.Daca nu isi urmeaza cu exaccitate constiinta , vor experimenta puternice simtaminte de vinovatie.Aceste standarde inalte ii ajuta sa faca o lucrare excelenta, uneori chiar perfecta. Insa standardele lor sunt atat de inalte incat cu greu poate cineva sa traisca comform lor.
d.Capricios, ganditor si sensibil. Sunt de obicei oameni f senisbili.Nu pot sa tolereze critica , sunt f sensibili la insulta, dispretul si desconsiderarea altora. Nu pot uita usor o desconsiderare sau dispret, umilita tind sa se gandeasca la ea.
4.Flegmatic.
a.Calm, comod si nepasator. Este temperamentul cel mai calm si impaciuitor dintre cele patru.Nu cauzeaza dureri sufletesi si nu rostesc cuvinte pripite pe care sa le regrete mai tarziu.Este usor de trait langa ei, uneori nici nu se observa ca sunt in preajma ta.Datorita firii lor calme pot lucra si in conditii de presiune psihica.Nu doresc sa detina functii de conducere.
b.Tact si diplomatie. Buni impaciuitori, nu le place sa vada alti oameni certadu-se, sunt buni diplomati.
c.Politicos, amabil, linistit. De obicei flegmaticii vb f rar actioneaza incet parca lenevesc tot timpul.Chiar daca isi indeplinsesc toate sarciniile, lasa impresia ca nu se ocupa cu nimic.
d.Flexibil. Se obisnuiesc repede cu oamenii si situatiile noi, colaboreaza cu oricine si se acomodeaza repede schimbarilor de orice fel. In general flegmaticii nu se plang de conditiile de lucru sau cele de familie asa cum fac de exemplu melancolicii sau colericii.
In continuare trasaturile specifice fiecarui tip de temperament.
1. Coleric.
a.Puternic.Colericii sunt in general persoane puternice si dure.Inca din copilarie, ei nu se vor speria de pedepse.
b.Agresiv.Temperamentul coleric este cel mai agresiv dintre toate temperamentele. Colericii au tendinta de a se impune altora.Deseori le place sa discute in contradictoriu, de aceea se cearta mereu si gasesc intotdewauna o multime de argumente.
c.Insensibil. Colericii sunt adesea insensibili la nevoile si simtamintele celorlalti.Ei vor face declaratii aspre fara sa le pese ca aduc lacrimi sau tristete celor din jur.
d.Energic. Au multa energie.Cand aceasta energie este canalizata corect ei pot fi foarte eficienti si productivi.
2.Sangvin.
a.Sociabil si deschis. Sangvinii personifica termenul de "extrovertit". Ei sunt prietenosi, vorbareti si sensibili la nevoile celor din jur, oamenii se simt bine in preajma lor, de aceea o serbare tinde sa devina plictisitoare fara prezenta lor.
b.Neatent.Sangvinii isi uita repede prietenii pt ca nu sunt atenti, nu se concentreaza, sunt sedusi si incantati usor de orice obiect sau persoana noua care apare in fata lor.
c.Imprastiat si neorganizat. Gospodinele sangvine par femei f neglijente din cauza incapacitati lor de a se concentra.Un conducator sangvin face de obicei multe greseli de neatentie.
d.Voios, vesel si fara grija. Sunt de obicei optimisti, bine dispusi si expresivi in special atunci cand sunt in mijlocul altor oameni. Pot lucra cu succes in spital, demonstrand o abilitate uimitoare de a-i bine dispune pe bolnavi.
3.Melancolic.
a.Ingrijorat si emotiv. Au o puternica enrgie emotionala, tind sa fie tensionati, ingrijorati, incordati.Daca nu invata sa isi disciplineze emotiile, ei nu vor reusi sa lucreze in conditii de presiune psihica.
b.Creativ.Sunt potrivit pt cercetare, arte, scrieri, filosofie.Se pricep la orice lucrare care necesita rezolvarea problemelor si/sau crearea unor lucruri.
c.Constiincios si perfectionist. Au in general constiinta stricta si autoritara.Daca nu isi urmeaza cu exaccitate constiinta , vor experimenta puternice simtaminte de vinovatie.Aceste standarde inalte ii ajuta sa faca o lucrare excelenta, uneori chiar perfecta. Insa standardele lor sunt atat de inalte incat cu greu poate cineva sa traisca comform lor.
d.Capricios, ganditor si sensibil. Sunt de obicei oameni f senisbili.Nu pot sa tolereze critica , sunt f sensibili la insulta, dispretul si desconsiderarea altora. Nu pot uita usor o desconsiderare sau dispret, umilita tind sa se gandeasca la ea.
4.Flegmatic.
a.Calm, comod si nepasator. Este temperamentul cel mai calm si impaciuitor dintre cele patru.Nu cauzeaza dureri sufletesi si nu rostesc cuvinte pripite pe care sa le regrete mai tarziu.Este usor de trait langa ei, uneori nici nu se observa ca sunt in preajma ta.Datorita firii lor calme pot lucra si in conditii de presiune psihica.Nu doresc sa detina functii de conducere.
b.Tact si diplomatie. Buni impaciuitori, nu le place sa vada alti oameni certadu-se, sunt buni diplomati.
c.Politicos, amabil, linistit. De obicei flegmaticii vb f rar actioneaza incet parca lenevesc tot timpul.Chiar daca isi indeplinsesc toate sarciniile, lasa impresia ca nu se ocupa cu nimic.
d.Flexibil. Se obisnuiesc repede cu oamenii si situatiile noi, colaboreaza cu oricine si se acomodeaza repede schimbarilor de orice fel. In general flegmaticii nu se plang de conditiile de lucru sau cele de familie asa cum fac de exemplu melancolicii sau colericii.