O poza ce a impresionat lumea, dar nu si pe cei ce isi iubesc semenii!!!

Kevin Carter era un fotoreporter talentat din Africa de Sud. Norocul i-a suras in martie 1993, pe cand se afla in Sudan, langa Ayod. O fetita de cativa anisori se oprise epuizata, in drum spre punctul de ajutor. Deasupra ei se roteau vulturii. Dupa o panda de cateva minute, Kevin a reusit sa imortalizeze una dintre cele mai cutremuratoare imagini: o fetita ghemuita, aproape de moarte, cu un vultur mare, in asteptare, la numai cativa pasi de ea. Dupa ce a facut poza, Kevin a gonit vulturul si... a plecat (dar interesant lucru, e ca nu a dus personal fetita la punctul de lucru... s-a multumit doar cu o poza care urma sa il faca faimos).

Fotografia a aparut in New York Times, iar la 23 mai 1994, Kevin Carter era anuntat ca poza lui a castigat premiul Publitzer, cea mai inalta distinctie din domeniu. La redactia ziarului, a inceput sa ploua cu telefoane. Mii de cititori intrebau: „Fetita? A supravietuit?”

Ziarul a trebuit sa dea o explicatie: „Probabil ca fetita mai avea suficienta putere ca sa ajunga la punctul de ajutor. Dar nu se cunoaste soarta ei.”
Ziarul St Petersburg Times din Florida a dat glas opiniei publice: „Omul care si-a focalizat lentilele ca sa fotografieze corect suferinta fetitei este in aceeasi masura un , un alt in scena.” Rumoarea a amplificat in Kevin un proces de constiinta, tinut pana atunci in subsol. La 27 iulie 1994, la numai doua luni dupa decernarea marelui premiu, Kevin Carter, in varsta de 33 de ani, s-a sinucis. Pe un petic de hartie, a lasat o ultima explicatie: „Sunt deprimat... Sunt urmarit de amintirea vie a copiilor morti de foame...”

Putem spune ca a gresit, dar ramane intrebarea: „De ce a ales sa recurga la acest gest, in loc sa se revanseze fata de ceilalti copilasi care mor de foame in Africa de Sud?”

Biography Abbe Pierre

 Inspirational French humanitarian .

Abbe Pierre, who was repeatedly voted France’s most popular man, died in 2007, aged 94. His name at birth was Henri Grouès; he was born into a prosperous and devout Catholic family in Lyon on 5th August 1912. From an early age, he was inspired to follow a religious life and in 1930 joined the Capuchin monks. He stayed for 8 years but, partly due to ill health, he struggled with the disciplined and ascetic life. Therefore, he left and became a priest in Grenoble. In 1942, he joined the resistance and helped to hide Jewish members of the community from the Nazi’s and Vichy police. Eventually, he was arrested, but he managed to escape and fled to North Africa to join the free French led by Charles de Gaulle.
In the post war period, Abbe Pierre became a member of France’s national assembly, but felt he was able to achieve very little. Therefore, he decided to leave and set up a charity Emmanus in 1949. His charity was aimed at helping the homeless to find shelter. However, he viewed the traditional view of charity with almost contempt. He felt the most effective charity was when others were helped to help themselves. If charity was just a condescending gift from the rich to the poor, he felt it would be of little benefit other than to appease the consciousness of the rich. The British based version of Emmanus says its philosophy is to “Giving people a bed and a reason to get out of it".
His charity also had a left wing association as he felt the resources from the charity should come from the unneeded surpluses of the rich. He was later criticised for his politics, in reply he said he knew nothing of left and right, the only extreme I support is upwards towards heaven.”
In 1954 he made an impassioned radio broadcast on behalf of the homeless. His words touched a chord with the French public he said

"My friends, help me, A woman has just frozen to death at three this morning, on the pavement of the Boulevard Sebastopol, clutching the document by which she was expelled from her home the day before ..."

Abbe Pierre became the unofficial spokesman for the homeless. He appeared to transcend religious and political differences of the country and was appreciated by a variety of sources. He was admired by Catholics, for presenting the best aspects of a living Catholic faith. At the same time he was also appreciated for his strong criticism of the Catholic Church’s conservatism. He spoke in favour of using condoms and was supportive of homosexual rights. He didn’t support enforced chastity for priests.
For many years he was in the public eye, but he didn’t like the inherent fame that was associated with his role. For several years he dropped out of the public limelight, spending time in semi retreat. However, when he returned to the public limelight in the mid 1980s, speaking on issues such as homelessness, his message again received widespread and popular support. It seemed many remembered his initial message back in the 1950s. Abbe Pierre also became a strong spokesperson against the nationalistic view of J. Marie Le Pen. Abbe Pierre disagreed that France’s ills could be pinned on immigrants. To the end of his life he supported the cause of immigrants ,especially in regard to housing.
Despite his war time record of saving Jewish people from the Nazi’s, and his ardent opposition to the far right in France, Abbe Pierre was dragged into controversy for his support of his long time friend Roger Garaudy. Roger had written a book claiming Israel had exaggerated the extent of the holocaust and had used it as an excuse for mistreating the Palestinians. However despite this episode his reputation was generally undiminished because of his sincere and fervent belief in the equality of men.
In the last years of his life he was frequently voted France’s most popular man. He actually asked to stop being nominated to allow “someone from the younger generation”. His successor was Zinedine Zidane the footballer and immigrant from North Africa.
His death united France in paying homage to a unique character who brought together many opposing factions, in particular, he was a representative of the Catholic Church who was able to appeal to even those who were militantly anti Catholic. He stood for the ideals of serving others and living up to the Christian philosophy of “doing unto others as you would have done to yourself.”

More information about Abbe Pierre find here

Impresionanta cifra Sapte ( 7 )... Haide sa aflam ce ne arata!!!

-         7 culori ale lumii albe – le reperam cu ochiul liber in culorile curcubeului: “Rosu, Oranj, Galben, Verde, Albastru, Violet, Indigo.” (curios lucru, cand am ales sa colorez fiecare cuvant, nici nu a trebuit sa aleg culorile in tot panoul  pentru ca ele erau deja aranjate exact in aceasi ordine cum o vedeti in ROGVAIV).

-         7 perioade are tabelul lui Mendeleev – proprietatile elementelor se repeta tot la 7 grupe de ordine. D.I.Mendeleev a descris exact unele metale care inca nu erau descoperite la data aceea, 1871.

-         Proportia 7, in corpul uman: capul intra de 7 ori in inaltimea omulu; ochiul intra de 7 ori in latimea totala a fetei.

-         Regenerarea in 7 ani a tuturor celulelor din corpul omenesc.

-         Cele 7 sunete de baza ale muzicii – descoperite inca de la Pitagora.

-         De 7 ori poti impaturi o hartie, mai departe nu se mai poate impaturi!!! (nu conteaza marimea – A0 –A5).

-         6 monezi (fie de 1 ban, fie de 5, 10, 50 bani), pot incercui a saptea moneda.

-         Fagurii de miere sunt recipientii unde isi depoziteaza albinele polenul. La o privire atenta putem observa ca fiecare lacas in care albina depoziteaza polenul, este in forma de hexagon... luam reper un lacas si numaram celelalte lacasuri care il inconjoara si observam ca 6 sunt la numar si a saptea e in centru!!!

-         7 zile are o saptamana.

Sa nu uitam ca 7 e un simbol al sfinteniei... in Ziua a 7-a Dumnezeu s-a odihnit de toata lucrarea Sa. In Biblie sunt multe simboluri legate de cifra 7 si vreau doar sa amintesc de ceva mai special si anume: Evangheliile raporteaza nu o vindecare, ci 7 (chiar sapte!) miracole de vindecare savarsite in Sabat (ziua a 7-a). Ele au fost numite “minuni sabatice”. Iata-le enumerate:

1. demonizatul din sinagoga (Luca 4:31-37)
2. soacra lui Petru (Luca 4:38-39)
3. slabanogul de la Betesda (Ioan 5:1-18)
4. omul cu mana uscata (Matei 12:9-14)
5. orbul din nastere (Ioan 9:1-41)
6. femeia garbova (cocosata) (Luca 13:10-17)
7. Bolnavul de dropica (Luca14:1-4)

Si cred ca sunt multe alte lucruri legate de cifra 7 si daca stii ceva si nu este trecut in lista te rog sa lasi un coment ca sa adaug in lista!!!

Cand oamenii sunt frati! (se intampla in Bulgaria)

Istoria retine un moment maret al infratirii, intr-unul din cele mai negre ceasuri ale istoriei. Este vorba de actul prin care bulgarii, desi aliati ai Germaniei naziste, au blocat deportarea tuturor evreilor spre camerele de gazare. Incidentul a fost tinut ascuns de comunisti, de teama ca nu cumva Boris al III-lea, regele de atunci al Bulgariei, sa culeaga laurii.

Era inceputul anului 1943, cand guvernul a fost informat ca toti evreii vor f evacuati in martie. Garniturile de trenuri de marfa se ingramadeau in triaje, in asteptarea convoiului mortii. In primul transport aveau sa fie deportati “jidovii” din zona Plovdiv. Cu cate o traista in mana, evreii fusesera in prealabil manati in curtea scolii din oras. Un gard nou de sarma ghimpata prevestea tragedia. Banuind ce ii asteapta, batranii au umplut vazduhul de jeluiri. Vecinii si necunoscuti s-au strans, dand si ei glas compasiunii.

Alarmat de zarva, parintele Curel s-a grabit sa ajunga la scoala, sa vada ce se intampla. Cand a inteles despre ce este vorba, si-a inaltat vocea sa de bas, strigand si dand din maini: “Copii! Crestinii din tara noastra nu vor lasa sa se intample una ca asta! Nu voi permite o asa miselie! Ma culc in fata trenului. N-au decat sa treaca peste trupul meu. Asa ceva nu se va intampla cu voi, oameni buni!”

Strigatul lui a fost scanteia. Multimea a inceput sa ridice glasul. Randurile s-au indesit: “Nu vom lasa...” Veatea a facut ocolul judetului, apoi al tarii, incitand si populatia din alte localitati. Cazul a ajuns in parlament. Cativa memri au protestat deschis si si-au dat demisia. Facandu-se ecoul poporului, regele Boris al III-lea a cerut Ambasadei Germane oprirea convoaielor de evrei.

La 7 iunie 1943, ambasadorul din Sofia trimita urmatorul mesaj catre Berlin:“Heil Hitler! Fiti ferm convinsi ca atat Ambasada Germana, cat si Parlamentul Bulgariei doresc si se straduiesc pentru solutia finala in problema evreiasca. Totusi suntem impiedicati de mentalitatea poporului bulgar, caruia ii lipseste iluminarea ideologica pe care noi o avem.”

Lucrurile au fost tergiversate pana cand mersul razboiului n-a mai permis deportarea nici unui evreu. Toti cei 49.000 de evrei inregistrati au fost salvati.

Henry Dunant, initiatorul miscarii Crucii Rosii (insangerate)

“Caci este mai bine, daca asa este voia lui Dumnezeu, sa suferiti pentru ca faceti binele, decat pentru ca faceti raul” 1Petru 4:17

Henry Dunant s-a nascut in 1828, la Geneva, in familia unui negustor, bun crestin. Dedicarea neobosita a parintilor pentru orfani si amarati a adancit sensibilitatea baiatului. La 18 ani, Henry Dunant a devenit si el membru al Societatii Caritabile. Hranindu-se cu efervescenta religioasa a anilor 1840, Dunant si cativa prieteni au infiintat „Societatea de marti”, un cerc de tineret care se strangea pentru studiul Bibliei si binefaceri la azil, orfelinat, puscarie... Dar preocuparile caritabile i-au furat timpul pentru scoala, drept pentru care Dunant a fost exmatriculat.

Asa, Henry Dunant, a ajuns negustor si bancher. Cu un rar spirit intreprinzator, a infiintat mai multe companii. Pentru a-si clarifica niste situatii juridice, Henry Dunant a trebuit sa mearga in audienta la Napoleon al III-lea. La data aceea , Franta era in plin razboi cu  Austria, iar imparatul era pe front, la Solferino. Providenta a facut sa ajunga acolo exact pe 24 iunie 1859, ziua macelului. Pe campul de lupta zaceau 38.000 de morti si raniti. Atmosfera de iad l-a socat pe Dunant. In cateva ore, a luat initiativa si a organizat o echipa de voluntari din randul populatiei civile din oras. Pentru ca nu aveau nimic, Dunant a cumparat tot: de la consumabile sanitare pana la corturi-spital. Zi si noapte ii indemna pe cetateni sa-i trateze pe raniti fara deosebire: „Tutti fratelli!”

Ajuns acasa, Dunant a dat glas poverii sufletesti in cartea Amintire de la Solferino, pe care a distribuit-o personalitatilor Europei. Cartea a ajuns si pe mana unui jurist de la Societatea Caritabila din Geneva, care a prins ideea si la ajutat sa infiinteze societatea visata. Astfel, la 17 februarie 1863, s-a nascut Comitetul International al Crucii Rosii (adica insangerate), care, chiar in acelasi an, avea sa coopteze 12 state membre.

Implicarea sa totala in cauza umanitara i-a atras falimentul. Cu datorii la banci, Henry Dunant a fost condamnat de tribunalul de la Geneva pentru „afaceri oneroase”. Denigrat inaintea societatii si chiar exclus din Comitetul Crucii Rosii, Henry Dunant paraseste Geneva pentru totdeauna. Va ramane vesnic calator, urmarit de creditori si sustinut doar de cativa prieteni. In cele din urma , se va refugia intr-un azil

Rareori razbuna Providenta atat de prompt nedreptatile. Prietenii sau au continuat sa ii popularizeze ideile si numele... treptat, cu trecerea anilor, Henry Dunant e recapatat respectul lumii.

In 1901 un comitet norvegian proaspat infiintat a ajuns sa ia in discutie personalitatea care a contribuit cel mai mult la cauza pacii. Printre cei nominalizati la acel premiu obscur figura si numele Henry Dunant. Dupa multe tatonari, majoritatea l-au votat pe batranul de 73 de ani. Henry Dunant a devenit astfel detinatorul premiului Nobel pentru Pace din istorie. Cu acea ocazie, i s-a spus: „Nu este alt om care sa merite mai mult aceasta onoare, pentru ca dvs. ati fost acela care, cu 40 de ani in urma, ati pus temelia celei mai marete opere umanitare a secolului XIX-lea.”

Henry Dunant n-a folosit nici un cent din cei 104.000 de franci elvetieni. I-a destinat caritatii, iar el a ramas mai departe la azil.

Ce a lasat in urma? 

Vedem astazi in activitatile Societatii Crucii Rosi (insangerate). Crucea Rosie este activa in foarte multe tari si in Europa de Vest are un impact puternic si o colaborarea foarte stransa cu spitalele. Crucea Rosie se ocupa de recoltarea de sange si chiar are programe speciale de incurajare a cetatenilor de a merge sa doneze sange pentru a salva vietile celor ce au mare nevoie de sange. Donarea de sange se face gratuit, Crucea Rosie pune la dispozitie transportul persoanelor pentru a-i duce la centru de recoltare!

  

Mergi si salveaza o viata daca te simti bine! 

Mila (harul) iarta si vindeca… / asa oameni sa tot avem in functiile de conducere!!!

Intre anii 1934 si 1945, orasul New York a fost condus de primarul Fiorello La Guardia, “Omuletul cu garoafa la butoniera”. Considerat unul dintre cei mai mari primari din istoria Statelor Unite, La Guardia a revitalizat metropola printr-o serie de constructii si infrastructuri. A initiat programe de binefacere si de asimilare a emigrantilor si a minoritatilor etnice, a zdrobit mafia Partidului Democrat si a restaurat increderea in administratie. La Guardia era foarte popular: putea fi vazut pe masinile de pompieri sau in echipajele de politie. Uneori scotea un orfelinat intreg la fotbal. Cand ziarele din New York intrau in greva, el insusi aparea la postul de radio si citea glume pentru copii.

Intr-o seara geroasa din ianuarie 1935, La Guardia a aparut inopinant in sala de judecata a celui mai sarac cartier din New York. S-a urcat la prezidiu, l-a expediat pe judecator acasa si a preluat el procesele.

Pe rol, urma o batranica, acuzata pentru furtul unei paini. Batrana a explicat ca sotul ei a parasit-o, ca fiica ei era bolnava, iar nepotii plangeau de foame. Patronul brutariei nici nu se gandea sa isi retraga actiunea: “Cartierul e periculos, Inaltimea Voastra. Faptasul trebuie pedepsit, ca sa fie o lectie pentru toti...”

La Guardia a ascultat cele spuse de brutar, apoi s-a intors spre batrana: “Trebuie sa te pedepsesc. Legea nu face exceptii. Amenda 10 dolari sau 10 zile de inchisoare.” Dar, pe cand inca rostea sentinta, si-a bagat mana in buzunar, a scos o bacnota si a indesat-o in palaria sa mare pe care i-a intins-o femeii: “Ia acesti zece dolari si plateste amenda...” Apoi intorcandu-se catre public, a spus cu manie: “Si acum, ii voi amenda pe toti cei din sala cu cate 50 de centi pentru faptul ca locuiesc  intr-un cartier in care o batrana este nevoita sa fure ca sa dea nepotilor ei de mancare! Domnule grefier, fa colecta!” Intr-o clipa, in palarie s-au adunat  47,50 dolari. “Acum, da-i acuzatei. Sa nu mai fie nevoita sa fure!” Pe cand maruntisul era varsat in poala batranei in lacrimi, intreaga adunatura de pungasi, politisti, cetateni cinstiti si violatori ai legii s-a ridicat in picioare, ovationand pe primarul La Guardia.

Mesajul e precis: “Pacatosule, am indepartat vina de la tine. Te-am iertat. Du-te... dar nu mai pacatui. Eu iti port de grija si iti ofer tot ce ai nevoie. Harul meu iti este la indemana. Si iti este suficient

Atentie, au aparut vanatorii de fraieri in trafic!

Redactam intamplarea lui Gabriel, care a patit chiar el sa fie vanat de unul din acesti vanatori!!!

  "Salut,

Ieri seara am avut nesansa sa ma intalnesc cu cei mai nenorociti oameni din tara asta: vanatorii de fraieri in trafic!

Faptele: la iesire de pe o strada laterala in fata la metrou Aurel Vlaicu coloana, o masina imi lasa loc de iesire si imi face soferul semn sa ies; dupa ce ies cu jumatate de masina porneste si se loveste de masina mea.

Ies din masina refuzand sa cred ca se poate intampla asta. Din masina cealalta coboara un tanar care nu zice nimic si se uita la masini. Eu cobor direct spre el: "Mai nenorocitule ma lasi sa intru si apoi dai in mine?" La care tipul foarte calm imi raspunde: "Nu te-am vazut!"

Primul impuls este sa-i sparg fata. Tipul imi spune: "Trage la Petrom sa ne intelegem!"

Trag la Petrom si ma duc la el pus pe fapte mari. Tipul imi spune foarte calm: "Hai la politie, nu mi-ai acordat prioritate, masina este inchiriata. Nu are rost sa ne complicam."

Scoate actele masinii. Ma uit la masini: bara lui era varza, aripile indoite, un far frecat insa nu era spart. Ma uit la masina mea: nimic in partea stanga fata. Ma lamuresc ca plecand de la 50 de cm in viteza intai nu a apucat sa prinda viteza si a dat in cauciuc (norocul meu, roata era virata).

Ii spun: "Nu cred ca faci asta. Masina mea nu are nimic. Dispari!" Tipul foarte linistit isi noteaza numarul masinii si imi spune: "Lasa ca ma cauti tu!" Uite ce mi-ai facut la masina! Noteaza-ti numarul meu!" Nu imi venea sa cred. Notez instinctiv: 0733 380 904, cartela probabil! Ma duc la masina lui si ma uit din nou: era imposibil ca din 50 de cm sa lovesti asa puternic. Ii spun in fata: "Masina a mai fost lovita!"

Tipul recunoaste si imi spune deschis: "Masina este inchiriata, am Casco cu franciza de 99 Euro, facem pe jumatate. Imi dai 250 lei si este bine!" Sar in sus si protestez vehement. Urmeaza 5 minute de negocieri de genul: "Ma, te dau in judecatal! Vin dupa tine si nu scapi!" etc...

Tipul bun cunoscator al legii imi spune: "Nu te mai agita! Nu ai acordat prioritate. Hai la Politie si ne lamurim." Imi dau seama ca are dreptate. Avea un martor (erau doi in masina, celalalt era probabil ajutorul daca lucrurile se incingeau) iar eu eram singur, nu acordasem prioritate si nu puteam demonstra ca m-a lovit intentionat.

Trecem la negocieri: stilul cunoscut - unde lucrezi, dai si tu 150 lei si este bine. Ii spun ca nu ii dau bani fiindca este un nesimtit. Se urca in masina sa plece. Realizez ca nu este bine si il trag inapoi. Ofertez un cartus de tigari. Cere 2, Kent Blue. Ma abtin cu greu sa nu sar pe el. Urmeaza o alta discutie in care il fac sa inteleaga ca exista tigari mai bune in piata. Accepta pana la urma un cartus de tigari.

Dupa ce ii dau cartusul, ii devin simpatic ca doara ne-am inteles si imi spune zambind: "Ai noroc ca nu ai nimic la masina, altfel as fi scos mai mult de la tine la politie!" Il intreb: "De ce esti asa sigur?"

"Fiindca cu asta ma ocup! La fel cum tu te ocupi de vanzari, eu ma ocup de accidente usoare! In zilele bune fac si 1000 Euro pe zi!" Imi spune si reteta:
- masina inchiriata din Fetesti cu asigurare casco (imi confirma ca este din Fetesti)

- te plimbi la ora de varf pe inserat prin Bucuresti si alegi masini care vin de pe o strada cu cedeaza trecerea (doar soferul, mai sunt si variante cu frana brusca in coloana - masina era lovita si in spate) si ceva laterale

- se castiga bine din asta: "Am avut si copii de politisti si smecheri! Nu tine nimic la politie!" imi spune tipul.

Ii fac o poza la masina din fata. Sare ca ars! Ii spun ca vreau sa ma asigur ca nu o sa apara probleme. Recunoaste franc: "Boss, ne-am inteles doar. Stai linistit."

Imi multumeste si dispare.

Incep sa zambesc si imi spun ca a mai aparut o meserie in Bucuresti! Pazea domnilor soferi!"

O zi fara incidente!

Brian Nicols, omul care a inspaimantat un oras intreg!!!

S-a petrecut la 12 martie 2005, in Atlanta, SUA, la ora doua noapte. Tanara Ashley Smith, de 26 ani, se intorcea de la serviciu si de la cumparaturi. Pe cand isi parca masina in fata blocului, un individ a imobilizat-o si i-a pus pistolul la tapla. „N-am de gand sa-ti fac nici un rau. Vreau doar un adapost.” 

Ashley s-a conformat  in tacere. Ceea ce nu stia ea, fiind in schimbul doi la serviciu, era faptul ca, la amiaza, orasul fierbea. Un tanar de culoare, Brian Nichols, de 36 ani, care astepta o condamnare pe viata pentru sechestru si viol, fiind sub escorta la tribunal, a profitat  de neglijenta  si a reusit sa doboare un paznic si sa-i ia arma. A intrat in sala de judecata, l-a impuscat in ceafa pe judecator, l-a ucis pe grefier, a ucis un gardian si, pe drum, a mai omorat un politist.

Ajunsi in apartament, Brian a legat-o cu un cablu electric, a dus-o in baie, iar el s-a intins epuizat pe canapea. Linistita, Ashley a inceput o conversatie cu el: „Sunt la cheremul tau. Vreau doar sa stii ca, daca-mi faci un rau, fetita mea de 4 ani n-o sa aiba nici mama, nici tata.” Si i-a povestit cum sotul ei murise in urma cu 4 ani. Discutia l-a relaxat pe Brian... care a inceput si el sa povesteasca. Apoi a intrebat-o: „Ai ceva acid, un drog?” ea i-a povestit cum, dupa moartea sotului , s-a refugiat in droguri. Cum a atras din greu, pana cand Dumnezeu a ajutat-o sa scape.

„Droguri n-am. Dar n-ai vrea , in schimb, sa-ti citesc ceva din Biblie?” Brian a dezlegat-o. Dupa ceva vreme, Ashley a inceput o discutie spirituala cu Brian, si el a cazut pe ganduri.

Cand s-au aratat zorile, Ashley i-a facut niste clatite. Miscat de gest, Brian i-a facut cel mai frumos compliment: „Esti un inger trimis de Dumnezeu.” 

Pe la ora 8, Ashely l-a rugat s-o lase sa mearga sa-si vada fetita care o astepta. Fara sa-i puna conditii, i-a dat drumul. Pe drum, Ashley  a anuntat politia. Cand copii au inconjurat cladirea, Brian a fluturat pe geam un prosop alb, in semn ca se preda pasnic.

Ceva s-a produs in viata lui, nu mai era acel Brian revoltat ci era Brian cel linistit, pentru ca pana si pe copoi i-a impresionat gestul lui de predare... pentru ca il stiau tipul care ar face orice ca sa scape din mana lor!!!

sursa: "Incepe sa traiesti" -  profesor Lucian Cristescu

Mai multe detalii deste impresionanta experienta a lui Brian gasesti aici!