Aurel Man

Henry Dunant, initiatorul miscarii Crucii Rosii (insangerate)

“Caci este mai bine, daca asa este voia lui Dumnezeu, sa suferiti pentru ca faceti binele, decat pentru ca faceti raul” 1Petru 4:17

Henry Dunant s-a nascut in 1828, la Geneva, in familia unui negustor, bun crestin. Dedicarea neobosita a parintilor pentru orfani si amarati a adancit sensibilitatea baiatului. La 18 ani, Henry Dunant a devenit si el membru al Societatii Caritabile. Hranindu-se cu efervescenta religioasa a anilor 1840, Dunant si cativa prieteni au infiintat „Societatea de marti”, un cerc de tineret care se strangea pentru studiul Bibliei si binefaceri la azil, orfelinat, puscarie... Dar preocuparile caritabile i-au furat timpul pentru scoala, drept pentru care Dunant a fost exmatriculat.

Asa, Henry Dunant, a ajuns negustor si bancher. Cu un rar spirit intreprinzator, a infiintat mai multe companii. Pentru a-si clarifica niste situatii juridice, Henry Dunant a trebuit sa mearga in audienta la Napoleon al III-lea. La data aceea , Franta era in plin razboi cu  Austria, iar imparatul era pe front, la Solferino. Providenta a facut sa ajunga acolo exact pe 24 iunie 1859, ziua macelului. Pe campul de lupta zaceau 38.000 de morti si raniti. Atmosfera de iad l-a socat pe Dunant. In cateva ore, a luat initiativa si a organizat o echipa de voluntari din randul populatiei civile din oras. Pentru ca nu aveau nimic, Dunant a cumparat tot: de la consumabile sanitare pana la corturi-spital. Zi si noapte ii indemna pe cetateni sa-i trateze pe raniti fara deosebire: „Tutti fratelli!”

Ajuns acasa, Dunant a dat glas poverii sufletesti in cartea Amintire de la Solferino, pe care a distribuit-o personalitatilor Europei. Cartea a ajuns si pe mana unui jurist de la Societatea Caritabila din Geneva, care a prins ideea si la ajutat sa infiinteze societatea visata. Astfel, la 17 februarie 1863, s-a nascut Comitetul International al Crucii Rosii (adica insangerate), care, chiar in acelasi an, avea sa coopteze 12 state membre.

Implicarea sa totala in cauza umanitara i-a atras falimentul. Cu datorii la banci, Henry Dunant a fost condamnat de tribunalul de la Geneva pentru „afaceri oneroase”. Denigrat inaintea societatii si chiar exclus din Comitetul Crucii Rosii, Henry Dunant paraseste Geneva pentru totdeauna. Va ramane vesnic calator, urmarit de creditori si sustinut doar de cativa prieteni. In cele din urma , se va refugia intr-un azil

Rareori razbuna Providenta atat de prompt nedreptatile. Prietenii sau au continuat sa ii popularizeze ideile si numele... treptat, cu trecerea anilor, Henry Dunant e recapatat respectul lumii.

In 1901 un comitet norvegian proaspat infiintat a ajuns sa ia in discutie personalitatea care a contribuit cel mai mult la cauza pacii. Printre cei nominalizati la acel premiu obscur figura si numele Henry Dunant. Dupa multe tatonari, majoritatea l-au votat pe batranul de 73 de ani. Henry Dunant a devenit astfel detinatorul premiului Nobel pentru Pace din istorie. Cu acea ocazie, i s-a spus: „Nu este alt om care sa merite mai mult aceasta onoare, pentru ca dvs. ati fost acela care, cu 40 de ani in urma, ati pus temelia celei mai marete opere umanitare a secolului XIX-lea.”

Henry Dunant n-a folosit nici un cent din cei 104.000 de franci elvetieni. I-a destinat caritatii, iar el a ramas mai departe la azil.

Ce a lasat in urma? 

Vedem astazi in activitatile Societatii Crucii Rosi (insangerate). Crucea Rosie este activa in foarte multe tari si in Europa de Vest are un impact puternic si o colaborarea foarte stransa cu spitalele. Crucea Rosie se ocupa de recoltarea de sange si chiar are programe speciale de incurajare a cetatenilor de a merge sa doneze sange pentru a salva vietile celor ce au mare nevoie de sange. Donarea de sange se face gratuit, Crucea Rosie pune la dispozitie transportul persoanelor pentru a-i duce la centru de recoltare!

  

Mergi si salveaza o viata daca te simti bine!