Istoria retine un moment maret al infratirii, intr-unul din cele mai negre ceasuri ale istoriei. Este vorba de actul prin care bulgarii, desi aliati ai Germaniei naziste, au blocat deportarea tuturor evreilor spre camerele de gazare. Incidentul a fost tinut ascuns de comunisti, de teama ca nu cumva Boris al III-lea, regele de atunci al Bulgariei, sa culeaga laurii.

Alarmat de zarva, parintele Curel s-a grabit sa ajunga la scoala, sa vada ce se intampla. Cand a inteles despre ce este vorba, si-a inaltat vocea sa de bas, strigand si dand din maini: “Copii! Crestinii din tara noastra nu vor lasa sa se intample una ca asta! Nu voi permite o asa miselie! Ma culc in fata trenului. N-au decat sa treaca peste trupul meu. Asa ceva nu se va intampla cu voi, oameni buni!”
Strigatul lui a fost scanteia. Multimea a inceput sa ridice glasul. Randurile s-au indesit: “Nu vom lasa...” Veatea a facut ocolul judetului, apoi al tarii, incitand si populatia din alte localitati. Cazul a ajuns in parlament. Cativa memri au protestat deschis si si-au dat demisia. Facandu-se ecoul poporului, regele Boris al III-lea a cerut Ambasadei Germane oprirea convoaielor de evrei.
La 7 iunie 1943, ambasadorul din Sofia trimita urmatorul mesaj catre Berlin:“Heil Hitler! Fiti ferm convinsi ca atat Ambasada Germana, cat si Parlamentul Bulgariei doresc si se straduiesc pentru solutia finala in problema evreiasca. Totusi suntem impiedicati de mentalitatea poporului bulgar, caruia ii lipseste iluminarea ideologica pe care noi o avem.”
Lucrurile au fost tergiversate pana cand mersul razboiului n-a mai permis deportarea nici unui evreu. Toti cei 49.000 de evrei inregistrati au fost salvati.
Un comentariu:
Pacat ca n-a lipsit mai multor popoare iluminarea cu pricina... Deh, asa se intampla cand viata e mai prejos decat ideologia.
Trimiteți un comentariu
deschis la sugestii, idei si reclamatii!!!