joi, 15 noiembrie 2012

Prea Sarac, de I. L. Caragiale

Am zis iubitei mele: „Vino La camp, s-auzi un pitpalac”. Ea: „Da, imi place pitpalacul... Dar nu merg: tu... esti prea sarac”. Plimbandu-ma-n singuratate, O oda gloriei eu fac: Dar gloria se departeaza „De ce fugi?” zic. - „Esti prea sarac!” Ma duc atunci la masa verde, Sa-ncerc norocul - poate fac O lovitura... Dar norocul „Pleaca, imi zice; esti sarac!” Ma duc acasa melancolic. Stau trist, visand intr-un ceardac, Si pitigoiul din gradina Imi fluiera: „Esti prea sarac!” Ma duc la editor c-o carte. E iarna, frig - voi sa ma-mbrac; Dar editorul ma respinge: „Nu te-editez; esti prea sarac!” Atunci, voii de disperare Sa ma atarn de un copac, Dar craca fuse prea subtire, Mi-a zis trosnind: „Esti prea sarac!” A! saracie! Monstru palid, Cand oare am sa-ti viu de hac? Si saracia imi ranjeste Sardonica: „Esti prea sarac!” Imi place catre primavara Sa mananc ochiuri cu spanac. - Si nici spanac, nici ochiuri simple Nu pot sa gust... sunt prea sarac! In post simtesc, pe la Teatru, Dureri de inima. Ce fac? Nu pot sa intru und-se iese, Rosind imi zic: „Sunt prea sarac!” Atunci - o constipatiune: Ah! doftore, ce sa ma fac? „Siminichie”. „Nu se poate. „De ce?” „De ce? Sunt prea sarac”. Ma duc la revolutiune Si caut leac, si poc! si pac! „Ce cati aci?” striga banditii. „Sunt dizident!” „Esti prea sarac!” Am vrut sa-mi fac si eu pomana C-un cersetor, c-un biet ciuntac, Dar el, razand, mi-a zis: „Te lauzi! S-o vaz, n-o crez... Esti prea sarac!” Adesea o revolta-mi vine Ca nu sunt nici turc, nici turlac, As vrea sa stric, sa sparg la geamuri, Dar ma opresc... Sunt prea sarac. Nu! Orsice sa fac, vaz bine Ca pentru mine-i tot un drac! In mediul social de astazi Sunt prea parlit, sunt prea sarac. Oriincotro d-acu m-oi duce, Nu pot cu soarta sa ma-mpac; Mi-e vesinica dusmana - vesinic Imi spune: „Piei! Esti prea sarac!” Sarac! Da! Nu e loc in lume Pentru-un sarac! dar... ce sa fac? Sa mor!... Dar un revolver costa... Chiar pentru moarte, prea sarac... Dar mor in fine si groparul Imi ia cadavrul si, posac. Sopteste intre dinti in sila: „Dupa ce-i greu... e si sarac!” Am renviat apoi, si iarasi Ca mai-nainte strofe fac... 1 Ametit de bautura, cherchelit; zapacit, nauc. Un critic fara mila-mi spune: „Ai inceput iar prea sarac!” Si nu stiu cum sa aflu-acuma L-aceste strofe un capac... As vrea o inspiratiune, Nu pot sfarsi... sunt prea sarac! Alerg atunce pentru rima La Dictionarul lui Cihac... Vai! Nici acolo nu se afla, Si bietul Cihac e sarac! De ce nu vrei tu, soarta sumbra, Zambind, sa nu mai fiu sarac? Cum as dormi acum la umbra Cu burta-n sus intr-un hamac!