Aurel Man

La multi Ani !

Pentru inceput pot sa transmit tuturor celor ce astazi 30 noiembrie isi sarbatoresc ziua de nastere, La Multi Ani, zi in care au venit pe lume, zi in care ei ca si bebelusi au venit cu tipete, si mamele aveau pe fata sudoarea si tot odata bucuria nasterii primului, sau al doilea lor copil...

Astazi este si ziua mea de nastere, daca este sa scadem din 2010 cei 29 de ani pe care i-am facut, o sa ajungem la anul 1981 si intr-o zi de luni... calendaristic este o zi normala, o zi de lucru, dar pentru mama mea a fost ziua cand ea s-a simtit cea mai usurata de povara (pt ca timp de 9 luni in pantece e ceva)...

La multi ani iti doresc tie care citesti acest articol si la multi ani imi doresc si mie... cu toate ca nu am pus mare accent pe aniversarea zilei de nastere... vreau sa trec in revista cum mi-am sarbatorit fiecare zi de 30 noiembrie in tot acest timp, pt a te pune in pielea mea si a te bucura sau a plange impreuna cu mine!

Primii 5 ani din viata nu i-am simtit mai deloc, parca abia in al 5 lea an am inceput sa simt ca traiesc (de parca m-as fi trezit din somn) sa constientizez ca apartin acestei lumi... prima aniversare mi-a facut-o bunica mea, aniversare care nu a fost cu fast si clovni si alte lucruri, ci printr-o simpla vizita in care m-a facut sa ma bucur de dulcele pe care mi l-a adus si de fratiorul meu care era si el langa mine!!!
 Pana la 7 ani parca memoria a trecut in hibernare ca nimic nu mai gasesc in memoria de stocare din vremea aceea!
Ajuns in clasa I, invatatoarea mea avand catalogul in fata (la sfarsitul catalogului erau datele personale ale fiecarui elev) a trebuit sa imi aminteasca ca se apropie ziua mea de nastere si sa cumpar niste bombonele ca sa pot sa imi servesc colegii de clasa... zis si facut, si misiune indeplinita (atunci era cu urecheala pt aniversat, lucru care incepea sa ma enerveze la culme si ma feream de acest eveniment in anii urmatori)
In clasa a II si pana in clasa a X a, (de la 9 ani si pana la 17 anii au trecut cum au trecut, aniversarea ba o faceam uitata ba o comemoram cu cate o punga de bomboane de menta sau de silvana sau bomboane cu cacao peste ele si le cumparam varsate... cu punga de bomboane in mana, treceam pe la fiecare coleg, doamna educatoare sau profesoara si pentru bomboana pe care o dadeam primeam un cuvant de lauda sau o urecheala...
Nu tin minte ca pana la aniversarea a 17 a sa mi se fi facut un tort sa simt cu adevarat ca pot sa mananc ceva bun de ziua mea... stiu doar ca pe la 16 ani si inclusiv 17 ani am cumparat suc si maruntisuri de pus in farfurie si mi-am adunat prietenii si ne-am bucurat de acest eveniment care pentru mine era ceva care ma emotiona.

Dar aniversarea majoratului se apropia, mai toti colegii isi aniversau majoratul in diverse locuri (discoteci, restaurante etc), doar eu stateam si ma gandeam ce o sa fac special pentru majoratul meu. Implineam si eu 18 ani si vroiam sa fac ceva special, dar ma vedeam cam in imposibilitate de a face ceva special si un coleg de-al meu pe nume Ionut, isi aniversa si el majoratul, tot in luna Noiembrie, dar in ziua de 19... si si el era cam in aceasi situatie ca a mea si ne-am pus sa discutam cum o sa fie pt el si ne framantam cu aceste idei si i-am zis daca putem pune bani impreuna sa cumparam cele necesare pentru a ni se face doua torturi si pentru a face masa de cisnte pentru colegii nostri!!! Ideea a fost geniala, ziua se apropia si in data de 19 noiembrie, la implinirea varstei de 18 ani, mi-am aniversat majoratul impreuna cu Ionut, unde am chemat pe toti prietenii nostri si ne-am bucurat impreuna. momentul a fost unul emotioanant atunci cand in camera s-a lasat linistea, si incet incet toti au inceput sa ne canten cantecul de La Multi Ani, emotiile care le aveam nu le pot explica, dar stiu ca vedeam bucuria colegilor si cantecul care iesea de pe buzele lor ma facea sa ma bucur enorm... simteam pentru prima data ca imi aniversez ziua de nastere asa cum si-o aniversa fiecare tanar cu situatie materiala buna...

La aniversarea de 19 ani ma gaseam in casa prietenilor mei Claudia si Cristian Salcianu, si ei mi-au facut un mic tortulet de ziua mea...

Aniversarea celor 20 de ani nu a mai fost ca nici una, pentru ca eram in carje si toata atentia mea era spre vindecare rapida (avusesem accident cu masina, ne-am rasturnat cu ea, si rezultatul a fost ruptura osului femural)... 3 luni de stat la pat, deci o aniversare stand in pat!!!

Apoi aniversarile anilor 21, 22, 23, 24, 25, in care s-au inclus ultim an de seral si anii de facultate, au fost aniversari sarace, pt ca in studentie, viata nu a fost una stralucita, dar cu putin ce il aveam puteam sa ne bucuram si sa stim ca 30 noiembrie a fost ziua mea si asa fiecare zi de nastere a fiecarui coleg din facultate!!! pt ca la facultate erai asaltat de colegi, dar la camin erai asaltat tot de colegi dar acestia fiind cei care te faceau sa simti altfel atmosfera... si sa nu ii uit pe colegii de la biserica, care si ei intr-un anume fel ma faceau sa ma bucur de aniversare intr-un fel...

Aniversarea a 26 a si a 27 a, ca si cum nu au fost, ca le-am dat-o uitarii, dar cea de-a 28 a aniversare a fost una care mi-a amintit de varsta majoratului si m-a emotionat foarte tare, a fost aniversare petrecuta in casa familiei prietenei mele Relutza... ea sa luptat din rasputeri sa faca un tort frumos pt mine... dar accentul nu a cazut pe tort de data aceasta ci pe faptul ca eram impreuna cu ea si tortul mai mult ii dadea ei emotii mai multe ... dar pana la urma i-a iesit un tort reusit, numai ea ii stia secretul... dar nici torul nu facea cat facea prezenta mea alaturi de ea... emotie care incepea sa ma apese tot mai mult...

Acum cand scriu aceste randuri, sunt intrat in ziua de 30 noiembrie cu mult si plan exact nu il am, decat ca de data aceasta va fi o aniversare simpla, pt ca sunt departe de casa, de romania si de cei dragi... sunt in casa fam Zamfir, in Belgia, intr-un mic orasel numit Nivelles... imi doream ca aceasta aniversare sa pot fi alaturi de Reli, prietena mea, dar din cauza ca sederea mea in Belgia este pana pe 8 decembrie, nu am decat sa ma pot bucura in armonie cu scumpa familie Zamfir... o sa deschidem o sticla de sampanie si sa ne cantam unii la latii cantecul de La Multi Ani...

Cadourile in toti acesti ani au constat in: cartile au fost cele mai frumoase cadouri si cele mai dese... am primit odata niste pijamale!, felicitari, si un laptop... de data asta imi doresc un cadou frumos si anume un video proiector!!!

Bucuria sa nu va lipseasca de pe fete niciodata!!!