Un om află că Dumnezeu voia să vină la el în vizită: "La mine, în casa mea?", strigă el. Se duse în camere, urcă în pod şi coborî scările casei în pivniţă. Privi casa cu alţi ochi. "Imposibil, strigă el. În acest grajd nu se poate primi nici o vizită. Totul e mizerabil. Totul e plin de gunoaie. Nu e nici un loc de odihnă." Deschise ferestrele şi uşile. "Fraţilor! Prieteni buni! strigă el. Ajutaţi-mă, vă rog, la curăţenie!" Începu să măture casa. Prin norii denşi de praf observă cum unul îi veni într-ajutor. Au cărat gunoiul în faţa casei şi i-au dat foc. Au spălat podeaua şi scările. Au avut nevoie de multe găleţi cu apă pentru a curăţa geamurile. Cu toate acestea, încă mai era mizerie în colţuri şi pe margini. "Nu vom reuşi să terminăm!", oftă omul. "Ba vom reuşi!", spuse celălalt. Şi aşa au muncit din greu toată ziua. Când se făcu seară, au mers amândoi în bucătărie şi au aşternut asa. "Foarte bine, spuse omul, acum poate veni Dumnezeu. Unde s-o fi oprit?" "Dar sunt aici!", spuse celălalt şi se aşeză la masă..
Adevărata valoare a unui om se vede din modul cum tratează o persoană care nu-i poate oferi absolut nimic în schimb. – Ann Landers
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
deschis la sugestii, idei si reclamatii!!!